Un copil talentat

Un element necesar în obținerea succesului unui copil este acela de a activa în domeniul spre care are inclinații, aptitudini, talent. Unii părinți vor să facă din copiii lor mari muzicieni, sau pictori, sau dansatori, fără să țină seama dacă aceștia au ori nu inclinații spre domeniile respective. Ei vor să-și îndeplinească un vis care este al lor, și nu al copilului.

În 1986 Horward Gardner lansează teoria inteligențelor multiple care este considerată una dintre cele mai importante descoperiri în domeniul pedagogiei. Teoria lui pornește de la ideea existenței unor inteligențe diferite și autonome ce conduc la modalități diverse de cunoaștere, înțelegere și învățare. El considera că inteligența nu este o însușire pusă în lumină prin forțe standard, ci de capacitatea de a rezolva probleme și a de realiza produse în situații concrete de viață.

Cunoscând tipul de inteligență predominant, îl putem dezvolta, putem orienta copilul spre domeniul respectiv, unde va performa cu ușurință, dar în același timp putem rezolva și unele sarcini pe care copilul le consideră greoaie și țin de alt tip de inteligență.

Astfel, unui copil care are ca predominantă inteligența naturalistă, dar nu îi place matematica, îi putem da spre rezolvare probleme în care va grupa, număra, aduna flori, frunze, jetoane ce reprezintă animale, jocuri logico-matematice care au ca personaje animale sau plante, să înregistreze diferite date referitoare la schimbările din natură în tabele și să le prelucreze. Vom căuta să facem o punte de legatură între cele două discipline, bazându-ne pe atracția pentru prima disciplină.

Mulți copii au înclinații deosebite pentru matematică, dar au probleme cu inteligența lingvistică. În acest caz putem să le dăm spre rezolvare probleme sub formă de mici povești, probleme distractive, probleme-ghicitori, rebusuri cu conținut matematic. Bazându-ne pe atracția pentru matematică, încercăm să dezvoltăm abilitățile lingvistice.

Dacă ne referim la talentele deosebite, la copilul supradotat (un copil este numit supradotat când are un ritm al dezvoltării intelectuale mult superior celor de vârsta sa, însă, nivelul său de dezvoltare emoțională, psihomotorie și de relaționare socială este corespunzător vârstei sale reale), aceștia nu sunt greu de descoperit pentru că se remarcă singuri prin performanțele obținute. Ei au nevoie în schimb de o educație deosebită, de susținere, de muncă, pentru a-și perfecționa talentul.