Frumoasă şi mereu cu zâmbetul pe buze, pe Magda Vasiliu, o putem vedea în fiecare weekend la pupitrul jurnalului de ştiri la Prima TV, dar şi într-un proiect recent, talk show-ul „Amintiri din viitor”. Cum îşi împarte vedeta „cariera” de mamă şi cea de jurnalist, aflăm în interviul de mai jos.

1.Care sunt cele mai mari satisfacţii pe care ţi le oferă „cariera” de mamă?

Evident faptul că pe zi ce trece, creşte şi se conturează ca personalitate. Ţin minte cât de fericită am fost prima oară când l-am văzut dorind cu disperare ceva… era bebeluş şi-mi amintesc că-l priveam şi mi-am zis atunci: „Doamne, copilul ăsta chiar are voinţă, ştie ce vrea şi încearcă să se impună!”. Când îl văd acum la aproape 5 ani nici nu îmi vine să cred că a fost atât de mic şi că am trecut împreună prin tot felul de întâmplări.

2.Cum reacţionează fiul tău când te vede la televizor?

Când m-a recunoscut prima oară cred că avea un an şi ceva. De atunci m-a tot văzut, acum i se pare banal. Am râs cu bona care mi-a povestit că i-a spus: „Vlăduţ, uite, e mami la televizor!”. El nu şi-a ridicat ochii de la joc şi i-a răspuns: ”Ştiu… am mai văzut-o!”. Deci, i se pare normal. I-am explicat cum e serviciul meu, ştie, a fost în studio, i-a plăcut.

3.Ce talente ai descoperit la el? Îi plac în mod deosebit anumite activităţi?

Are o înclinaţie deosebită spre tot ce înseamnă sport. A mers pe role la nici trei ani împliniţi, pe bicicletă a mers fără roţi ajutătoare tot de pe la vreo 3 ani şi 3 luni, înoată relativ bine… orice sport sau activitate sportivă a fost pus să facă, a facut cu plăcere. Nu cântă bine deloc, nu-i plac poeziile, dar îi place să coloreze şi să scrie aşa cum poate el s-o facă. Se străduieşte să-şi scrie numele, nu-i iese chiar mereu, dar progresăm.

4.Ce valori consideri că sunt foarte importante şi ai vrea să le transmiţi copilului tău?

Onestitatea şi curajul de a-ţi asuma consecinţele faptelor tale. Când profesorul meu de chimie din şcoală, care mi-era şi diriginte, mi-a spus prin clasa a noua că: „Dacă faci un lucru, îţi asumi consecinţele!”, nu prea am înţeles exact ce voia să spună. Anii au trecut, eu am trecut prin tot felul de lucruri şi am ajuns la concluzia că a avea curajul să-ţi asumi până şi greşelile, e foarte important.

5.Este mai importantă calitatea sau cantitatea timpului petrecut cu micuţul Vlad?

Calitatea, evident! Când sunt acasă cu el, sau în general, când stăm împreună, chiar stăm împreună, interacţionăm, ne jucăm, vorbim. Nu sunt genul de mamă care să-l lase ore în şir la televizor sau cu tableta în braţe din comoditate. Plus că e foarte plăcut să petreci timp cu el, întreabă tot felul de minuni, are o logică dezarmantă câteodată, are umor şi râde cu poftă, cu răsul acela de copil.

6. Se spune că mamele de băieţi sunt mai posesive. Este şi cazul tău?

Da. Nu cred că se poate exprima în cuvinte sentimentul care mă încearcă atunci când doar mă gândesc la el. E băiatul MEU, aşa l-am perceput mereu, îl văd încă mic, îmi place să îl văd dependent de mine, însă ştiu că pe termen lung, nu e un lucru bun. Mai ales că va fi bărbat, ar trebui să îi dau mai multă independenţă, să nu-l mai răsfăţ permanent, dar e greu… mai profit un pic, cât încă e mic.

7.Cum vezi relaţia ta cu Vlad Andrei peste 10 ani?

Sper să fim la fel de apropiaţi, să aibă încredere că orice ar face, mama lui îl va sprijini fără să-l judece. Cred că atitudinea autoritară a părinţilor şi lipsa de comunicare şi înţelegere sunt probleme grave apărute între părinţi şi copii. Sper să mă iubească şi să ştie că nimeni nu-l va iubi vreodată mai mult decât mine.

8.Cum reuşeşti să fii o mamă fericită?

Nu sunt tot timpul fericită, am momente când îmi fac griji pentru tot felul de lucruri, ca oricare altă mamă. Câteodată mi se pare că e un copil prea sensibil, altădată mi se pare că e prea egoist, încerc să găsesc un echilibru în educaţia lui care să mă mulţumească şi care să-i fie lui în primul rând, benefic. Şi nu sunt atât de fericită pe cât aş putea fi dacă aş petrece mai mult timp cu el. Va creşte şi îşi va cauta independenţa, aşa că încerc să profit de prezenţa lui cât mai pot. Anii trec repede.

9. Care a fost cel mai emoţionant moment de când eşti mămică? Dar cel mai dificil?

Cel mai emoţionant a fost momentul în care l-am văzut făcând singur primii paşi. Cel mai dificil a fost cel în care am chemat disperată salvarea. Era miezul nopţii şi aproape că-şi pierduse cunoştinţa din cauza unui puseu de febră care nu trecea cu nimic. Atunci m-am speriat rău.

10. Îţi faci planuri pentru viitorul lui Vlad?

Nu, nu îmi fac planuri. Iau fiecare zi ca pe o binecuvântare, sper doar să îl pot canaliza să ia el singur deciziile pe care le va considera bune pentru el. Şi îi voi spune mereu că oricât de bărbat va deveni, mama îi va fi mereu alături.