Vorbești serios?

educatie-noiembrie-2016

Faptul că vorbești serios când te adresezi copiilor este probabil mai important decât orice alt factor, cu excepția dragostei, pentru o educație reușită.

Părinții presupun, desigur, că atunci când roagă un copil să facă ceva sau să nu mai facă ceva, vorbesc serios. Iar aceasta este adevărat despre o mare parte a părinților, în majoritatea timpului. Vorbește serios când îi spui copilului tău de trei ani să nu mai traverseze niciodată strada fără să te țină de mână, sau niciodată, niciodată să nu se mai joace cu chibrituri. Dar experiența clinicilor pentru îndrumarea copilului și observațiile asupra părinților în acțiune arată că majoritatea părinților au unul sau două domenii în care controlul lor este nesatisfăcător, deoarece nu cred întotdeauna ce spun. Și unii dintre ei nu prea cred niciodată ceea ce spun.

Inversând fraza aceasta obținem astfel o afirmație și mai surprinzătoare: orice comportament pe care părinții îl vor într-adevăr de la copiii lor, îl pot obține.
Mă gândesc la două modalități diferite în care părinții nu cred ceea ce spun. Unul este când nu sunt siguri că au dreptate – o situație foarte comună la părinții conștiincioși în ziua de azi. Celălalt este când părinții vor în mod conștient să se comporte într-un anumit fel, dar sunt subminați de tiparele adânc înrădăcinate în care ei înșiși au fost crescuți.

Un exemplu simplu, obișnuit nesatisfăcător este când părintele spune: ”Este ora de culcare; du-te și fă baie!”. Dar copilul nu face nicio mișcare și părintele pare să nu observe. Jumătate de oră mai târziu părintele spune: ”E trecut de ora ta de culcare. Du-te și fă baie!”. Din nou copilul pare să nu fi auzit și părintele pare să renunțe. Acesta se repetă iar și iar. Un alt exemplu comun este când părintele spune: ”Te-ai uitat destul la televizor”, dar nu face niciun efot pentru a se putea asigura că televizorul va fi stins.

Poți crede că acest gen de neconformare din partea copilului este neimportantă. Dar nu este. Formează un copil extrem de încăpățânat și duce la epuizarea nervoasă a părinților. Părinții ar trebui să se asigure că cererile lor sunt îndeplinite într-un timp rezonabil de scurt, mai ales când experiența arată că un copil va trage de timp.
Aceste mici exemple reflectă unele dintre cauzele numeroaselor dificultăți ale părinților. Pot șovăi să trimită un copil la culcare pentru că își amintesc că atunci când erau și ei copii, nu le plăcea să meargă la culcare și se certau în fiecare seară. Nu vor să repete acea luptă în fiecare noapte ani la rândul cu copiii lor.

Sursa: ”Dr. Spock despre arta de a fi părinte” – Dr. Benjamin Spock

Comments

comments