Se pare că imaginile cu femei pe patul naşterii, în durerile facerii, şi cu partenerii de viaţă alături, încurajându-le, spunându-le cum să respire sau strângându-le de mâini, nu există decât în filmele americane. În realitate, situaţia stă diferit. Am întrebat trei bărbaţi cum văd ei asistarea taţilor la naştere şi iată care au fost răspunsurile lor:
„Dacă m-aş afla în sala de naşteri, m-ar copleşi emoţiile“
Dan, 30 de ani, căsătorit, fără copii: „Naşterea este un eveniment important în viaţa fiecărei familii, inclusiv a viitorului tată. Dacă soţia mea ar urma să nască, bineînţeles că m-aş implica, în sensul că vom merge împreună la spital, o voi încuraja, voi fi alături de ea sufleteşte. Numai că, mai mult ca sigur, aş rămâne în sala de aşteptare în momentul în care va fi preluată pentru a naşte. Nu cred că aş avea puterea să asist la naştere. În clipele respective, nu văd, sincer, cum ar ajuta-o prezenţa mea. Există o echipă de medici specializaţi, prin urmare, consider că ei ştiu ce au de făcut şi că rolul meu este să-i las să îşi facă treaba cât mai bine. Dacă m-aş afla înăuntru, în timpul naşterii, este posibil să mă copleşească emoţiile şi să le distrag atenţia. Deci, în concluzie, nu, nu mi-aş dori să asist la naştere. În schimb, mi-ar plăcea să îmi povestească soţia mea, după aceea. Bineînţeles, doar în cazul în care îşi va dori asta.“
„Soţia mea nu a vrut ca eu să asist la naştere“
Mihai, 34 de ani, căsătorit, doi copii: „Sunt căsătorit, am doi copii şi urmează să îl avem pe al treilea. Prietenii mă întreabă când mă opresc. Eu le spun să facă şi ei copii şi mai vorbim după aceea. Referitor la întrebarea dacă am asistat la naşterea copiilor mei, răspunsul este nu. Soţia mea nu şi-a manifestat această dorinţă şi nici eu nu am ţinut foarte mult să fiu în sala de naşteri. Recunosc, nu am avut puterea, mi s-ar fi părut că nu fac decât să încurc pe-acolo. Dar asta nu înseamnă că nu am fost trup şi suflet alături de ea şi de copiii mei. Amândoi ne ocupăm de creşterea şi îngrijirea lor şi consider că acest detaliu este suficient de grăitor pentru relaţia noastră.“
„Nici eu, nici iubita mea nu ne-am dori acest lucru“
Ştefan, 40 de ani, necăsătorit: „Să asist la naşterea copilului meu? E o întrebare bună. Pentru moment, eu şi iubita mea nu avem copii. Ştiu sigur însă că, dacă se va întâmpla asta, nu mi-aş dori să asist la naşterea copilului. De ce? Pentru că, în primul rând, consider că este un act intim, în care eu nu am ce căuta – atât eu, cât şi iubita mea avem aceeaşi părere. Am întrebat-o chiar şi pe ea dacă i-ar plăcea să asist la naştere în cazul în care ar urma să nască şi a zis răspicat <<Nu! Nu vreau să mă păstrezi în amintire stând pe masa de naştere! Lasă că o să ai timp să te implici după ce vine copilul…>>. În al doilea rând, fiind nişte clipe destul de tensionate, inclusiv pentru mine, sunt sigur că m-aş pierde cu firea. Şi nici eu, la rândul meu, nu mi-ar plăcea ca iubita mea să mă păstreze în amintire astfel.“
Ce spune legea
Poate că la următorul sondaj vom găsi mai mulţi bărbaţi doritori să asiste la naştere. În mod sigur există şi o astfel de categorie. În Occident, cazurile în care taţii participă la naşterea copiilor lor sunt mult mai des întâlnite. Iar atunci când cuplurile îşi doresc să fie alături în asemenea clipe, e bine să ştie că legea le dă acest drept. Ce spune legea din România mai exact? Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 privind drepturile pacientului dă de înţeles că viitoarea mamă are dreptul legal de a solicita prezenţa tatălui copilului. Prin pacient, conform acestei legi, articolul 1, se înţelege „persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate“. În art. 32, capitolul VI al legii nr. 46, intitulat „Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale“, scrie în felul următor: „Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial“. Aşadar, viitoarea mamă are dreptul de a solicita prezenţa tatălui la naştere. Acum depinde în ce măsură îşi doresc amândoi acest lucru, pentru că aşa cum aţi citit în mărturiile de mai sus, puţini sunt bărbaţii care vor să asiste la venirea copilului pe lume. La fel, importantă este şi politica spitalului.
Este bine ca tatăl să asiste la naştere?
Asistarea tatălui la naştere poate fi încurajatoare pentru viitoarea mamă, atunci când şi ea îşi doreşte acest lucru. Prezenţa unei persoane familiare în aceste momente are un rol benefic asupra ei. Este bine ca tatăl să se intereseze înainte de politica maternităţii referitor la prezenţa lui în sala de travaliu şi să respecte condiţiile echipei de medici. De asemenea, este bine să fie cât mai informat şi în privinţa actului naşterii în sine – în ce constă, cum decurge – pentru a fi cât mai pregătit din punct de vedere emoţional. Şi să vorbească, eventual, şi cu alţi taţi care au asistat la naşterea copiilor lor.