Avem un copil anxios?

promo-bucovina-martie-2015

O bună parte dintre adulţi suferă, cel puţin, de o stare constantă de îngrijorare, şi nu e de mirare că şi în cazul copiilor se poate manifesta acelaşi tip de comportament care poate deveni anxietate permanentă. Anxietatea este un mix între factorii de mediu şi caracterul copilului, adică acele predispoziţii pe care le moştenim fiecare dintre noi.
Concluzia utilă este că “vulnerabilităţile” pe care le arătăm nu sunt vina noastră, chiar dacă sunt derivate ale caracterului personal. De cele mai multe ori, copiii care suferă de anxietate sunt persoane tăcute şi conformiste, ceea ce îi încadrează mai degrabă în categoria “oamenilor sensibili” în timp ce aceste probleme trec insesizabile faţă de părinţi sau profesori.
În cele ce urmează vom explica ce manifestări poate îmbrăca anxietatea în cazul copiilor pentru a vă putea orienta rapid către masuri care să fie de ajutor celor mici.
Resimt disconfort fizic – Copiii nu pot conştientiza că au o stare de nervozitate acută, ci vor spune mai degraba că se simt rău, că au dureri de burtică, inimă sau spate. Anxietatea se poate manifesta la nivel fizic astfel: bătăi rapide ale inimii, respiraţie precipitată, senzaţia lipsei de aer, disconfort digestiv, senzaţie de căldură sau frig, transpiraţie, tremurături, furnicături, dureri de cap, ameţeală, greutate la înghiţire. Dacă mai multe dintre aceste simptome se manifestă concomitent, cel mai probabil, copilul are un atac de panică, dar pe cât de stridente sunt aceste manifestări tot pe atât sunt de lipsite de pericol real.
Sunt permanent îngrijoraţi – Fie că este vorba despre o situaţie curentă sau un eveniment viitor, grija este trăsătura comună care însoţeşte toate acţiunile copilului: Câinele mă poate muşca!/ Dacă am să cad cu bicicleta şi toata lumea va râde de mine?/ Dacă mami nu va mai veni să mă ia de la şcoală?/ Dacă ceilalţi copii nu mă vor plăcea?/ Dacă voi face greşeli mari la lucrare? Atunci când veţi chestiona motivele pentru care copiii voştri se tem, veţi afla care este procentul disconfortului pe care ei îl experimentează.
Evită acţiunile de care se tem – Evitarea este comportamentul cel mai des întâlnit în stările de anxietate. Într-o situaţie de pericol real, evitarea este un tip de răspuns care ne va ţine în viaţă. Atunci când nu există însă nici un pericol, evitarea va împiedica individul să înveţe adaptarea la situaţiile provocatoare pe care viaţa le presupune. Situaţii în care copilul evită pot arăta astfel: Nu vrea să înoate pentru că se teme să intre cu capul în apă/ Nu vrea să meargă la grădiniţă pentru că parinţii nu rămân cu el/ Nu vrea să ridice mâna la orele de curs sau să recite cu voce tare/ Nu vrea să doarmă singur.
Tânjesc după reasigurări constante – Este normal atât pentru copii, cât şi pentru adulţi să ceară informaţii ca să poată întelege gradul de risc în situaţii care nu le sunt familiare. Copiii anxiosi vor cere repetat aceste asigurări, chiar dacă deja au primit explicaţii pozitive care să le anuleze stresul. De exemplu: Eşti sigură că vei ajunge la timp să mă iei?/ Ştii tu sigur că n-o să te îmbolnăveşti?/ De unde ştii tu că ceilalţi copii mă vor plăcea?

În articolul următor, Bebe Bucovina va veni cu soluţiile specialiştilor prin care părinţii îşi pot ajuta copilul să devină o persoană relaxată şi adaptată provocărilor vieţii. Din grijă pentru copii, Bebe Bucovina a creat o cutiuţă cu robinet din care aceştia îşi pot umple singur cănuţa cu cea mai echilibrată apă pentru copii. Dacă vreţi să scăpaţi de anxietate, puteţi face cu copilul un joc prin care apa magică iveşte câte un gând bun cu fiecare înghiţitură. Începeţi întâi voi să spuneţi un gând pozitiv care vă vine în minte după ce gustaţi din apă şi îndemnaţi-l şi pe copil să facă acelaşi lucru. În timp, grijile pot fi înlocuite de gânduri frumoase cu care copilul să rămână în minte.