Cine este “Prințesa Urbană”

povestea-lunii-aprilie-2016

Nu cred că există cineva care să nu fi citit un text al ei, sau cel puțin să nu fi auzit măcar o dată de Prințesa Urbană. Este blogger de succes, scriitoare și mamă modernă. Cum reușește mă întreb, dar aflăm în interviul pe care ni l-a acordat cu mare drag.

Hai să ne întoarcem în timp, spune-ne cum a început aventura ta. Te-ai gândit atunci că vei avea un așa mare succes?

Am descoperit că-mi place să scriu la 10 ani, când urmăream la televizor reportajele despre Revoluție și fugeam repede în camera mea, să scriu și eu “articolul” meu, viziunea mea despre ce auzeam că se întâmplă în lumea celor mari. Apoi am descoperit matematica și am uitat că-mi place să scriu, până când a venit vremea să dau la facultate, toți colegii mei mergeau la ASE, eu aș fi vrut să încerc altceva. Am ales Jurnalism, unde erau 11 oameni pe un loc, iar eu eram complet nepregătită pentru examenele multe și din materii umaniste, după ce terminasem liceu cu profil real. Am scris și am citit mult, m-am pregătit cum am putut mai bine, am intrat. În cei patru ani de facultate am aflat și că pot să scriu, nu doar că-mi place. Am scris mult, despre multe subiecte, am greșit mult, am rescris, corectat, recitit, șters iar și tot așa. Apoi am început să public în reviste glossy, iar în 2007 mi-am deschis blogul. Simțeam nevoia să mă simt mai puțin singură, mai puțin specială, căutam validare, prieteni necunoscuți. Nu mi-am imaginat niciodată că niște ani mai târziu voi avea în jur o comunitate de zeci de mii de oameni și că aproape două milioane de oameni îmi vor citi textele de pe blog. N-am avut vreun plan sau vreo strategie, pur și simplu am scris, zilnic, din tot sufletul, sincer, texte simple despre viața mea. Nu am promovat blogul pe nicăieri, nu am plătit bannere sau reclame. Doar am scris. Și oamenii au venit să citească și au rămas.

Cât de greu este pentru un blogger să se afirme și să aibă credibilitate în ziua de azi?

Există multe bloguri, site-uri, aplicații, e multă informație pe Internet și nu toată e bună, utilă, interesant scrisă. Cred că mereu e loc pe internet pentru un om talentat, onest, care are o viziune interesantă asupra lumii, care aduce online texte bune, o abordare nouă, toate brodate cu responsabilitate și răbdare.

”O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă” – cât de frumos ai spus-o. Povestește-ne despre carte.

Cartea era cu mine, în mine, de multă vremea, ea a crescut acolo cusută de inima mea odată cu copiii mei. Am primit în timp multe oferte de la diverse edituri, dar nu simțeam că a venit momentul s-o aștern pe hârtie. Până în primăvara trecută, când am primit de la Editura Univers impulsul necesar și, în orele în care cel mic dormea pe mine, am scris-o pe întuneric, pe telefon, pe toată, în câteva săptămâni. Am vrut mult ca lecția pe care eu o învăț de la copiii mei, această esențială lecție de iubire și respect, să ajungă la cât mai mulți oameni, în speranța că experiența mea de viață îi va ajuta să creadă în instinctele lor, în ce le spune inima, nu în ce le spune vecina.

Este postura de mamă așa cum ți-ai imaginat?povestea-lunii-poza-interior

Este mult, mult mai frumos decât mi-am imaginat. Bucuria de a fi cu ei, joaca noastră nebună, râsetele nesfârșite, iubirea lor fără măsură sunt mai minunate decât cele mai minunate vise ale mele. Nu mă mai satur de ei, de viața noastră împreună!
Întreabă multă lume dacă-i greu. E greu, n-o să spun niciodată că-i ușor, mai ales dacă vrei să fii acolo, să-i crești tu, nu vreau să creez așteptări false nimănui. E greu să nu dormi, e greu să-ți faci griji, să iei decizii, sigur că e complicat, doar faci cel mai important lucru din lume, crești un OM, nu?

Ce schimbări au adus în viața ta cei doi copii?

Am învățat să am răbdare. Am învățat că un zâmbet și un cântecel caraghios rezolvă multe. Am învățat să-mi stăpânesc nervii. Sunt un project manager, un problem solver și un risk manager foarte bun. Știu să prioritizez acum, nu mai pierd timp cu lucruri care nu contează. Sunt mai senină, mai sinceră, mai atentă la mine și la viața noastră. Am învățat să supraviețuiesc cu două ore de somn pe noapte (a se nota că nu-mi place!).

Cum arată o zi obișnuită din viața voastră?

Ne trezim în jur de 7, îi întreb ce vor să mănânce, împreună cu copiii pregătesc masa și îl îmbrac pe cel mic, Sofia și tati pornesc spre grădi, respectiv spre serviciu, eu cu Ivan fie mergem la vreo întâlnire sau în parc, fie el rămâne cu bona, iar eu mă retrag în camera mea să scriu, apoi mâncăm împreună de prânz, el doarme și eu mai lucrez, apoi o iau pe Sofia de la grădiniță și mergem cu toții în parc sau ne jucăm acasă. La 7 vine tati de la muncă, ne jucăm împreună, luăm masa de seară și pe la 8 copiii merg la culcare, fiecare în camera lui, cu părintele desemnat să stea cu el. Peste noapte se întâmplă diverse treziri, negocieri, readormiri, apoi o luăm de la capăt. În weekend nu lucrez, stăm împreună, ieșim în parc, gătim, ascultăm povești pe vinil, colorăm, dansăm. Ca toată lumea, îmi imaginez.

Care sunt cele mai importante “ingrediente”, după părerea ta, în creşterea sănătoasă a unui copil?

Iubirea necondiționată, și atunci când copilul face ce nu-mi place.
Timp de calitate în familie.
Respect reciproc, răbdare, acceptare.
Limitele, impuse cu respect, fermitate și blândețe.

Ce proiecte ți-ai planificat în viitorul apropiat?

Lucrez la câteva cărți pentru părinți și copii care vor aduce bucurie copiilor, iar părinților le vor oferi strategii și soluții de dialog pentru situații tensionate, organizez evenimente pentru părinți la București și în provincie, scriu, scriu, scriu.