„Copiii mei sunt cei care mă impulsionează atunci când îmi este greu“

O imagine face cât o mie de cuvinte, iar cuvintele pot construi o imagine. Ne confirmă Marian Cristea, fotograf de profesie, prin portofoliul afișat pe pagina personală (mcristea.ro) și prin răspunsurile pe care ni le-a oferit plecând de la pasiunea pentru fotografie, dar mai ales de la dragostea pentru Andrei și Maya, cei doi copii ai lui.

Revista „Copii şi Părinţi“: Ce te-a determinat să devii fotograf?
Marian Cristea: Am devenit fotograf din pură întâmplare. Mi-am luat prima trusă foto SH acum zece ani, pentru a-mi fotografia primul copil apărut în viața noastră. Apoi, fără să stăpânesc măcar setările de bază ale camerei, am achiziționat una nouă mult mai performantă la acea vreme. După ce am făcut acest gest, am realizat că a fost mai mult un soi de snobism din partea mea. Așa că am pus burta pe carte și m-am înscris la un curs de fotografie – RGB Photography – unul dintre cele mai apreciate din țară și la ora actuală. În paralel, am contactat un fotograf foarte bun la acea oră, Marius Bărbulescu, care m-a acceptat să merg la evenimente alături de el un sezon întreg. Am îndrăgit atât de tare fotografia de nuntă, încât o practic și astăzi cu mare drag.

Când ai decis că e timpul să îţi faci pagina mcristea.ro şi cum ai gândit conceptul paginii?
Site-ul mcristea.ro l-am realizat mai târziu, cam la trei ani după ce m-am apucat serios de fotografie. Inițial, am început cu un blog gratuit pe platforma blogspot.
Conceptul site-ului, dar și al ofertei pe care o trimit fiecărui client, a fost de a atrage exact acei clienți alături de care mă simt în largul meu, cu care rezonez ca fire. Prin cele două mijloace transmit foarte clar cine sunt, ce îmi place să fac și cum anume lucrez. Nu am pus niciodată pe primul loc marketingul, pentru că nu vreau să lucrez cu oricine. Îmi doresc ca acei oameni să înțeleagă foarte bine mesajul transmis de mine prin imagini. Stilul meu este de a documenta evenimentul, fără să intervin deloc în desfășurarea firească a lucrurilor. Îmi place să surprind emoții, interacțiuni de orice fel între oameni, bucuria nedisimulată a zilei respective.

Organizezi şi workshopuri. Cum crezi că ajută workshopurile un fotograf începător?
Da, organizez de ceva ani workshopuri. Și îmi place enorm să transmit din experiența mea proprie. Și asta pentru că am acumulat foarte multă, luând lucrurile de la zero. Încerc să transmit cursanților ideea de a fotografia ce este cu adevărat important pentru oamenii care ne angajează. Să le surprindem bucuria acelei zile, nu să le fabricăm noi momentele sau să le fotografiem cureaua, parfumul sau rochia agățată. În acest sens am pus și titlul ultimului workshop, din octombrie, anul trecut, „Fotografie cu viață“. Mulți dintre cursanți vin cu ideea preconcepută că nunta este un amalgam de evenimente care trebuie surprinse obligatoriu. Și astfel reunesc în portofoliul lor cadre standard – de la pregătirile mirilor, ruptul turtei, prinderea cocardelor, biserică, sosirea invitaților la restaurant, primul dans etc. Sunt lucruri surprinse şi prezentate fragmentat, fiind pentru mulți cadrele care trebuie fotografiate. Pentru mine, moment important este acea interacțiune dintre oameni care se produce cu ocazia momentelor respective. Vă dau un exemplu. Eu, dacă nu am un zâmbet, o emoție, o conexiune reală între miri, în biserică, pe blog nu va fi niciun cadru de la biserică. Pentru că nu sunt nevoit să bifez niciun moment „obligatoriu“ pe blogul meu. Blogul este cartea mea de vizită și îl folosesc doar pentru a atrage oamenii pentru care mi-aș dori să lucrez.
Vă dau și feedback-ul unui fotograf din Chișnău, care a participat la unul din workshopurile mele. Exemplifică foarte bine cele spuse mai sus. Numele său, ca fotograf, este Alex Walker. Poate fi găsit foarte ușor pe Facebook. „Salut, Marian! Nici nu am cuvinte să îți mulțumesc pentru lecțiile predate. M-ai determinat să gândesc total diferit față de cum gândeam înainte. Știu că e greu să îmi schimb brusc stilul, dar o voi face pe parcurs. Viziunea mi s-a schimbat total. Acum vreau să creez cu adevărat fotografie și fotoreportaj cu sens, să vezi o imagine și să transmiți multe, nu simplu, cum mi s-a întâmplat până acum. Am început să văd cu adevărat ce înseamnă emoție într-o fotografie, și nu doar sharp și așa mai departe…
Îmi cer scuze, probabil am fost în unele locuri prea arogant și cu întrebări puțin interesante. Acum parcă m-am trezit și vreau să ajung departe. Și asta mulțumită ție! De azi înainte sunt fanul tău numărul unul. Îți mulțumesc din suflet și sper să ne revedem curând!“.

Concluzionând, care  ar fi secretul unei fotografii de nuntă care să iasă din banalitate?
Cred că secretul cel mai important este să punem o parte din ceea ce suntem noi în acele imagini. În felul acesta, fotografiile vor avea personlitate, nu vor mai fi nişte simple instantanee sau clişee.

Cum împaci dorinţele mirilor cu viziunea ta, de fotograf?
Păi este simplu. Pentru că fac tot posibilul pentru a ajunge la acei clienți alături de care îmi doresc să lucrez. Obișnuiesc să refuz colaborarea cu persoanele pe care nu  le simt, ca vibe, așa cum îmi doresc. Cei care semnează un contract cu mine au 100% încredere în viziunea mea. Dar asta după ce avem o discuție foarte detaliată despre modul meu de a lucra. Dacă aș merge la evenimente unde să îmi spună clientul ce și cum să fotografiez, probabil că nu aș mai face fotografie de eveniment cât de curând.

Ai o amintire de la un shooting foto de nuntă pe care ai vrea să ne-o povesteşti?
Am multe amintiri. Cea mai recent este legată de un eveniment petrecut de curând. Mirii și-au dorit o ședință foto în ziua nunții. Doar că timpul alocat acesteia nu a mai corespuns cu planul inițial. Ne-am trezit astfel cu maximum 10 minute pentru sesiunea foto. În aceste 10 minute, prin interacțiune, am reușit să scot o grămadă de trăiri de la ei – de la râsete, grimase, până la plânsete și îmbrățișări sincere. Sunt realizări care îți dau încrederea că ești pe drumul cel bun.

Cam câte poze le-ai făcut până acum celor doi copii ai tăi, Andrei și Maya?
Andrei are 9 ani jumătate, iar Maya 6 anișori. Cu toate că am reușit în cariera mea de fotograf de eveniment, ei rămân cea mai mare realizare a mea. Ei sunt cei care mă impulsionează atunci când îmi este greu. Iar soția mea este suportul fără de care nu aș fi ajuns unde mă aflu acum. Fotografii le-am făcut foarte multe când erau mici. Odată ce cariera mea s-a dezvoltat, timpul alocat fotografierii lor s-a diminuat drastic. Lui Andrei nu prea-i place să fie fotografiat. Se plictisește repede, își pierde răbdarea. Maya, însă, este pasionată de fotografie încă de pe acum. Zilele trecute m-a întrebat la ce vârstă o pot lua cu mine la evenimente ca fotograf. Întrebând-o de ce își dorește acest lucru, mi-a răspuns că îi place foarte mult să fotografieze și că își dorește sa fim cât mai mult timp împreună. Deja îmi mânuiește cu dibăcie aparatul cu care lucrez.

Între băiat şi fetiţă e o diferenţă de 3 ani jumătate. Cum se împacă unul cu altul?
Sincer, nu sunt cei mai buni prieteni în casă. Dar totul se schimbă atunci când sunt în afara locuinței. Andrei devine foarte grijuliu și protector. Lucrăm mult la acest aspect.

Un sfat pentru părinții care vor să facă fotografii reuşite cu copiii lor?
Copiii sunt cei care m-au antrenat cel mai bine pentru a fi capabil să surprind momente care se perindă prin fața noastră în fracțiuni de secundă. Fotografiindu-i cât erau mici, mereu a fost o provocare. Fotografia poate fi un hobby pentru oricine. Dacă îi acordăm puțin timp și cu un minim de studiu, imaginile pot arăta mult mai bine. Pentru că o fotografie bună are nevoie de trei elemente – compoziție (curată), lumină (bună) și un moment care să transmită o poveste, o trăire.

Foto: Marian Cristea (mcristea.ro)

 

Comments

comments