Copilul mușcă. Ce e de făcut?

Când își suge degetul, fie că își satisface foamea sau pur și simplu se liniștește, bebelușul experimentează cu gura diverse plăceri. În psihologie, faza în care se află acum se numește „stadiul oral“, conform lui Freud. Principala lui sursă de plăcere este gura, iar plăcerea provine din supt, mușcat, înghițit și din senzațiile pe care le are în zona limbii, buzelor și a obrajilor. Alături de simțul văzului și cel tactil, gura îi permite să își descopere mai bine corpul (degetele, picioarele) și, de asemenea, toate obiectele care îi cad în mână. Și când mușcă umărul mamei sau bărbia ei, el descoperă plăcerea de a apuca cu gura – perioadă care poate coincide cu ieșirea dinților. Presându-și gingiile, caută să se calmeze. Ce se întâmplă însă atunci când crește și continuă să muște?

Cauze

Până la vârsta de 3 ani, mulți copii mușcă. În ciuda aparențelor, ei nu au intenția să facă rău. Creierul nu este suficient de dezvoltat pentru a înțelege consecințele acțiunilor lor. Nu au nici un vocabular îndeajuns de bogat ca să se exprime și nici nu reușesc să își gestioneze perfect emoțiile. Iată câteva motive care i-ar putea determina să muște: sunt nervoși/ obosiți, vor să atragă atenția adulților, se apără, consideră că e un mod prin care pot obține ce vor, își doresc jucăria altui copil, se amuză pur și simplu (fără a fi conștienți de forța lor), trec printr-o situație stresantă (schimbări în rutină, mutări, venirea pe lume a unui frate/ unei surori), sunt într-un mediu care nu le convine, au fost martori/ victime ale unui gest agresiv.

Soluții

Pentru ca mușcăturile să nu devină obișnuință, cel mai bine este ca părinții să intervină imediat:
– nu reacționați agresiv (păstrați-vă calmul, pe cât posibil!);
– dacă a fost mușcat, consolați-l și evaluați gravitatea mușcăturii;
– evitați să luați ca pe un joc pornirea lui de a mușca și nu-i lăsați nici pe cei din jur să se amuze de ea;
– priviți-l în ochi și spuneți-i hotărât, evitând explicațiile prea lungi: „Nu vreau să muști oamenii!“/ „Nu e bine să muști!“;
– explicați-i în cuvinte simple și scurte consecințele gestului său („Uite, i-ai făcut rău! Acum, plânge“);
– încurajați-l să își „repare“ gestul, spunându-i/ ajutându-l să pună un plasture pe rana copilului mușcat sau să îi dea o jucărie;
– dacă se încăpățânează, așteptați să se calmeze (îi dați o jucărie care-l liniștește) și reluați discuția: „Știu că te-ai supărat, dar nu trebuie să muști. Când vrei ceva, ceri“.
Sursă: naitreetgrandir.com

Comments

comments