Când te uiți la Alina, te cucerește imediat. E o fire veselă, iar bucuria din ochii ei te duce cu gândul că se simte împlinită din toate punctele de vedere. Așa cum ea însăși recunoaște: ”Dintotdeauna am fost genul de persoană pozitivă, veselă, optimistă, dar de cele mai multe ori puneam la suflet nimicuri. De când o am pe mândră, sunt mult mai relaxată față de lumea exterioară căminului nostru. Mi-e de ajuns să fim noi trei, aș pleca în formula asta până la capătul lumii.”
1. Care crezi că este schimbarea majoră pe care un copil o aduce sau ar trebui să o aducă în viața unei femei?
Hmm, clar nu mai ești doar tu cu tine, niciodată. Dar nu este un lucru rău. Te descoperi altfel. Înveți să gândești înainte de a acționa. Înainte mă consumam mult prea mult. Copilul îți aduce multă pace și liniște interioară. Altele sunt prioritățile – să îi oferi hrană bună, un cămin cald, o educație aleasă și, așa cum auzim adesea, când apare odrasla într-un cuplu ori îi apropie foarte mult pe mami și tati, ori îi îndepărtează. Pe noi ne-a unit, pur și simplu stăm și ne uităm la ea, zâmbim și ne strângem în brațe. Sau sărim amândoi și o pupăcim de nu se vede. Totodată, femeia trebuie să-și păstreze rolurile importante în continuare – bucătareasă, doamnă, etc.
2. Povestește-ne un pic despre micuța voastră. Ce personalitate are și ce îi place să facă?
Katia noastră a venit după 2 ani în care am așteptat-o cu ardoare, trecând prin toate stările posibile: nerăbdare, trisțete, resemnare, etc. În momentul în care m-am relaxat, a venit. Am avut o sarcină extrem de ușoară și m-am bucurat de fiecare etapă. I-am cântat, i-am citit povești, am vorbit vrute și nevrute. Am fost foarte activă, am jucat chiar și la 8 luni și 2 săptămâni, iar cu trei zile înainte de naștere eram la dublaje de desene animate. Nu degeaba este foarte energică, dă din piciorușe chiar și când este la sân.
Îmi place să îi spun „copilul Zen”. Este mereu veselă, jucăușă, pusă pe șotii. Și foarte expresivă. Bineînțeles că fiecare își laudă puiul. Este înnebunită după cărți. Cum ne vede că citim, scoate sunete de bucurie și sare pur și simplu să le prindă. Am citit foarte mult și în sarcină, îmi doresc să aibă și ea pasiunea asta. Îi place la plimbare, să îi cânt, să se uite în oglindă, să îi citesc povești, să dansăm. Are câteva jucării preferate, dar nu refuză sticlele de plastic și căștile de la telefon.
3. Mamele au anumite principii legate de creşterea copilului lor. Care sunt principiile după care te ghidezi?
Nu știu dacă am astfel de principii neapărat… Sunt păreri și păreri. Să nu îi spui copilului „nu”, să îl lași să descopere singur. Sunt destul de relaxată și las lucrurile să vină de la sine, sincer. Nu mi-am propus cum vreau să o cresc. Îmi doresc să fie un copil politicos, vesel, altruist. Nu îmi plac răzgâiala, gălăgia care deranjează pe cei din jur, delăsarea. Daca este un copil isteț, vom crește frumos împreună.
4. Povestește-ne un pic despre cariera ta. Ești actriță la Teatrul Țăndărică, dar și om de radio. Ambele sunt job-uri extrem de solicitante, cum reușești să îmbini planul profesional cu meseria de mămică?
Om de radio am fost vreo 7 ani, din păcate, momentan, nu mai sunt. Însă, așa cum îmi place mie să spun, prima dragoste nu se uită niciodată, sunt deschisă propunerilor. Aviz amatorilor. De la Teatrul Țăndărică am luat o pauză de doi ani, fiind în concediu de creștere copil. După 8 ani pe scândură, duc dorul spectacolelor, dar mă voi reîntoarce cu forțe proaspete. Fiindcă nu am stare, nu m-am rupt complet de lumea asta tare dragă mie, mi-am păstrat anumite colaborări pro bono, pentru minte și suflet. Mai merg la dublaje, mai ursesc prunci, particip la o emisiune pentru copii foarte faină, „Atelierul Magic by Olga Gudynn”, unde dau naștere unor personaje foarte haioase. Am un ajutor de nădejde, soțul meu, așa că mai pot lipsi din când în când de acasă. Las rezerve de laptic și fug. Oricum, mi-aș dori ca și Katia să aibă de-a face cu lumea asta, de mică. O va ajuta să crească frumos, să își devolte abilitățile, să fie deschisă, creativă. Și de la doi ani nu va avea încotro, va veni cu mine peste tot. De fapt, a intrat într-un studio de pe la 3 luni, așa că nu are șanse să scape.
5. Ce valori vrei să îi insufli fetiței voastre despre care crezi că sunt foarte importante?
Să fie Om. Eu poate că am fost mult prea sensibilă la viața mea, uneori este o calitate, de multe ori este un defect… Însă mi-aș dori să fie sufletistă, să îi placă tot ce este frumos, de la o muzică bună, o carte, o idee… Să fie cu capul pe umeri, să știe singură să discearnă binele de rău. Să ne fie prietenă. Să fie ambițioasă. Să ardă pentru un gând. Să nu se lase călcată în picioare. Să aibă mereu raspunsul la ea. Să fie.
6. Ce iubeşti cel mai mult la meseria de mamă?
Dacă aș spune „tot”, ar părea un clișeu. Însă chiar mă bucur de fiecare lucru. Să o țin la pieptul meu și să o mângâi pe căpșor, să o alăptez, știind cât de mult bine îi face laptele matern, să îi sărut năsucul, să mă bucur de primele ei cuvinte (de vreo două săptămâni aud numai „mama, papa, mama, baba”), să îi pregătesc mâncare, să îi fac băiță, să o schimb, să îi calc lucrușoarele minuscule, să mă trezesc noaptea pentru cele 4-5 minute de alint la sân, chiar și la 2 ore, să o port în marsupiu, să o gâdil, să îi cânt, să îi vorbesc pe diferite voci, să o împac și să îi sărut lacrimile când este supărată, să îi tai unghiuțele, suflând spre ele și numărând, să o iau între mine și tati dimineața și să ne drăgălim toți trei… Am avut sute de roluri până acum: prințese, zâne, pitici, spiriduși, vrăjitoare, oițe, albinuțe și toate animăluțele pământului… însă cu rolul de „mamă” nimic nu se compară. Și o să îi mai facem și un surior sau o frățioară, ca să fie treaba treabă.
