Cum să împingi în timpul nașterii

Ce trebuie să știi ca să împingi

Această etapă activă este caracterizată de contracții care apar în general mai puțin frecvent decât la finalul primei faze, conferind gravidei o perioadă mai lungă de respiro. Deși până la acest moment ați încercat să preîntâmpinați cât mai mult apariția contracțiilor, acum trebuie să colaborați în mod activ cu ele pentru a naște.

Unele femei simt ceea ce se denumește nevoie de a împinge, această senzație fiind în general cauzată de bebelușul care apasă pe plexul de nervi Ferguson, creând așa-numitul reflex al lui Ferguson. Însă senzația nu apare în mod egal la toate gravidele: unele o resimt puternic, unele moderat iar altele chiar deloc, fiind influențată de anestezia locală (epidurală etc.); corpul este parțial amorțit și nu răspunde corespunzător.

După instalarea dilatației complete apare un repaus de până la o oră lipsit de contracții, menit să permită o oarecare odihnă pentru mamă sau rotirea copilului în poziție favorabilă; în unele spitale gravidelor li se sugerează să împingă în timpul acestei faze chiar dacă nu resimt nevoia (nu este întotdeauna benefic pentru mamă/copil). Trebuie subliniat faptul că fiecare femeie răspunde diferit la faza de împingere, însă folosind informațiile următoare puteți beneficia de o experiență confortabilă.

Tipuri de poziții că să împingi

Poziția verticală este de obicei favorabilă pentru etapa a doua, permițând gravitației să ajute mama, însă există multe alte poziții inclusiv cea în afara patului (pentru cele care nu pot împinge bine culcat), ghemuită (pelvisul se deschide în plus cu 10%), pe scaun/taburet de naștere, pe minge specială pentru naștere sau în bazin de naștere. Pozițiile șezând lateral sunt utilizate în special pentru a încetini un travaliu prea rapid și sunt utile pentru protejarea perineului în timpul unei nașteri de scurtă durată. Poziția semi-înclinată sau stând pe spate este frecventă în multe spitale, mai ales dacă a fost utilizată anestezia locală sau nașterea este asistată (impune forceps sau pompa vacuum); aceasta nu se folosește de gravitație și crește durata fazei de împingere, dar și șansele de utilizare a epiziotomiei, a extracției cu vacuum/forceps. Puteți solicita o anumită poziție, dacă este posibil și dacă vă este mai confortabilă.

Cum să împingi și tipuri de împingere

Deși nu multe persoane cunosc acest lucru, există două abordări diferite (conform unor specialiști e vorba despre trei tipuri) constând în aplecare, acțiune pe care gravidele o realizează pentru a ajuta progresul copilului prin canalul vaginal în aceasta a două etapă a nașterii.

Primul tip este denumit împingere direcționată sau “împingere Valsalva” și este utilizat cu preponderență în spitale (a fost introdusă deoarece se consideră că o prelungire a acestei etape expune copilul la riscuri) în care gravidele sunt instruite să înceapă să împingă imediat ce sunt complet dilatate, chiar dacă nu simt nevoia să se aplece. De asemenea, primesc și instrucțiuni cu privire la modul în care să împingă, de obicei din partea unei asistente. Se începe imediat cum cervixul este dilatat complet (până la 10 cm), semn care marchează începerea celei de-a doua etape a travaliului, care poate dura de la câteva minute la mai multe ore. În general, femeilor li se spune să inspire adânc la începutul fiecărei contracții, să mențină aerul în piept și să împingă-prin incordarea mușchilor abdominali și încercarea de a exercita cât de multă presiune posibil – cât timp asistenta numară până la 10. Apoi trebuie să inspire puțin și să împingă din nou cât se numără până la 10, urmărindu-se obținerea a încă trei împingeri pentru fiecare contracție.

Al doilea tip, adesea susținut de moașe, este cunoscut drept împingere spontană și presupune ca gravidele să-și urmeze necesitățile corporale naturale, împingând când se simt pregatite și în orice mod pare potrivit la acel moment pentru ele. În cazul împingerii spontane (desemnată și împingere fiziologică sau condusă de mamă) gravidelor li se recomandă să-și asculte instinctele și primesc sprijin, încurajări și feedback după nevoie. În general, femeile care nu sunt direcționate lasă o contracție să ajungă la un anumit prag și tind să nu inspire adânc înainte și expiră în timpul împingerii; dacă își țin respirația, este vorba doar de perioade foarte mici de timp. Împingerile tind să fie mai scurte dar mai frecvente în timpul unei contracții (de 3-5 ori de obicei) și pot fi însoțite de icnete sau gemete; în plus, deoarece femeile nu își țin respirația mai mult de 6 secunde, oferă mai mult oxigen copilului. Multe moașe consideră că primul tip de naștere anulează cunoașterea instinctuală a femeii cu privire la când și cum să împingă și îi diminuează abilitatea de a naște într-o manieră blândă.

Surse: www.whattoexpect.com;
www.babycentre.co.uk; www.pregnancy.about.com;