„De când sunt tată, aș vrea să cred că sunt mai responsabil“

„Pentru mine, soția mea este partea frumoasă (după Ivan) a familiei noastre“, ne-a spus Florin Neagu, despre Isabela, pe care o știți de pe bebeTEIubesc.ro. Să mai spunem că declarația lui ne-a topit? Citiți interviul și veți afla despre micuțul Ivan și despre cel mai frumos rol din lume pe care îl poate avea un bărbat: acela de tătic.

Revista „Copii și Părinți“: Ești tată de 6 luni. Cum a fost viața ta înainte și cum e acum?

Florin Neagu: Acum, că îl avem pe Ivan, aș putea spune că viața mea a fost destul de plictisitoare până să vină el pe lume :). Chiar îi înțeleg pe cei care zic: „Lasă, că o să vezi tu cum ți se schimba viața după ce o să ai un copil!“. Aș vrea să cred că sunt mai responsabil. Faptul că-l avem pe cel mic ne-a schimbat puțin bioritmul, inclusiv planurile de vacanță – asta cred că mă doare cel mai mult :). Recunosc că, fără soția mea, nu știu ce m-aș fi făcut. Ea este cea care se ocupă în proporție de peste 90% de Ivan, pentru că eu lucrez destul de mult, deși deseori mi-aș dori să stau cu ei și să mă bucur de fiecare clipă petrecută împreună.

Ce ai simțit când l-ai văzut prima dată pe Ivan? Nu ți-a fost teamă să îl ții în brațe?

Chiar i-am povestit recent soției mele… Atunci când așteptam pe holul spitalului ca ea să nască, momentul în care mi-am auzit numele strigat de asistentă, spunându-mi că pot merge să-mi văd copilul, mi s-a părut genul de trăire pe care nu aș putea-o descrie în cuvinte, o stare ce poate fi înțeleasă doar de cei care au trecut prin așa ceva. Recunosc că mi-a luat ceva timp să am destul curaj ca să-l pot lua în brațe pe Ivan, asta pentru că, până la el, nu am mai ținut niciun nou născut în brațe.

Ți-ai intrat repede în rolul de tată?

În primele două luni, nu știu dacă am conștientizat ce înseamnă să fii tată în adevăratul sens al cuvântului. A fost o perioadă destul de confuză pentru mine, încă nu realizam noul meu „statut“. Este clar că am multe de învățat în acest sens, dar încerc să mă adaptez fiecărei situații. În familia noastră, cel puțin, mama este baza. Ușor, ușor, îmi dau interesul să-mi intru în rol. Așa cum am mai spus, cred că cel mai important lucru de la venirea lui Ivan în viața noastră este faptul că încerc să fiu cât mai responsabil.

Cum o ajuți, concret, pe Isabela?

În puținul timp liber pe care-l am, încerc să stau cât mai mult cu ei. La început, nu prea eram atât de implicat în schimbatul de scutece sau băiță, dar acum pot să spun că a devenit o plăcere, mai ales după ce am realizat că omulețul care-mi râde de fiecare dată când îi vorbesc este chiar copilul meu!

Dacă ar fi să dai o definiție cuvântului „tată“, cum ar suna?

Pentru mine, tata a fost omul care mi-a călăuzit primii pași în viață și mi-aș dori ca și eu să însemn la fel pentru Ivan. Datorită tatălui meu, am ajuns bărbatul din ziua de azi.

Isabela își dedică o parte din timp proiectului bebeTEIubesc.ro. Cum o susții în acest proiect?

Atât cât îmi permite timpul, o ajut la filmări. Îi urmăresc toate înregistrările și cred că sunt cel mai mare critic al ei. Isabela este foarte creativă și de multe ori chiar mă surprinde cu ideile pe care le are. Pot spune cu mâna pe inimă că este unul dintre cei mai spontani și mai inventivi oameni pe care-i cunosc!

Ivan este un nume rar întâlnit. L-ai ales tu?

Eu am vrut să-l cheme Paul, la început nu m-a convins atât de tare Ivan. Am avut o listă destul de lungă. După ce a născut Isabela, am ajuns la un consens, și anume, că atunci când voi merge să-l declar, îi vom pune două prenume, Ivan (ales de ea) și Paul (ales de mine). Când am sosit însă la doamna de la Registratura spitalului, am renunțat la numele ales de mine. M-am gândit că eu am două prenume și că toți mă strigă după unul singur, cel de-al doilea mi se pare, prin urmare, nefolositor. Bineînțeles, alt motiv ar fi că ea s-a chinuit 9 luni de zile, cât a fost însărcinată, și așa a ajuns să-l cheme doar Ivan.

Acum, la vârsta de doar 6 luni, crezi că seamănă mai mult cu tine sau cu Isabela?

Eu mi-am dorit de la început să semene cu Isabela, dar se pare că majoritatea persoanelor care l-au văzut pe Ivan spun că seamănă cu mine. Încă mai am speranțe că o să semene cu ea. Pentru mine, soția mea este partea frumoasă (după Ivan) a familiei noastre.

Dacă Ivan va da peste acest interviu când va ști să citească, ce mesaj i-ai transmite?

Sper ca el să treacă mai repede decât mine prin acea trăire prin care am trecut eu în momentul când m-a chemat asistenta să vin să îl văd! Spun asta, pentru că am devenit tată la 36 de ani, iar acum parcă-mi pare rău că nu am făcut acest pas mai devreme. Mai sper să aibă o surioară, pe care să o cheme Sandra, nu Nadia cum vrea Isabela :). Aș vrea să-i mai spun că îl voi susține necondiționat în tot ce își dorește să facă în viață și că nu-i voi judeca niciodată alegerile. Și, nu în ultimul rând, că îmi doresc să fie mândru de părinții lui :).

Comments

comments