Dacă „sarcina falsă“, numită şi „sarcina fantomă“, implică punerea stărilor de greaţă şi a senzaţiei de oboseală pe seama existenţei unei sarcini imaginate, în cazul negării, sarcina există, iar stările de rău din această perioadă au, în mintea gravidei, cu totul şi cu totul alte motivaţii. În „sarcina falsă“, simptomele sunt practic autoinduse, motivaţia principală fiind dorinţa puternică de a avea un copil. În cealaltă situaţie, însă, simptomele sunt reale, fătul la fel. Motivaţia este diferită sau, mai curând, absentă. Nu mai vorbim de dorinţa puternică de a avea un copil, ci de inacceptarea ideii de a avea un copil. Pentru femeile care vor cu ardoare să devină mame, poate părea un lucru inacceptabil. Cu toate astea, „negarea sarcinii“ este întâlnită, mai rar, e drept, dar face parte din realitate.

Scurt istoric

Cu toate că patologia a fost observată încă din secolul al XIX-lea, termenul de „negare a sarcinii“ a început să fie introdus în limbajul medical destul de recent. Identificarea ei a început când unul dintre elevii lui Jean-Étienne Dominique Esquirol (care a pus bazele psihiatriei în Franţa) a remarcat, în rândul unor paciente însărcinate aflate în spital, că nu erau conştiente că vor deveni mame. La vremea respectivă, medicii au negat observaţia – aceea că gravidele nu ar fi conştiente de sarcină – punând-o pe seama unei disimulări. Termenul de „sarcină inconştientă“ se impune în 1898, iar în 1970 îi ia locul cel de „negare a sarcinii“. Este recunoscută ca maladie, iar în 1990 propusă spre a fi inclusă în „Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale“, cartea de căpătâi a psihiatriei. Cererea a fost însă respinsă.

Ce spun psihologii

Psihologul Aida Maxinesi relaţionează această manifestare care poate părea neobişnuită cu un proces mult mai profund şi mai complex. Iată ce scrie în articolul „Negarea sarcinii sau cum <<ucide>> inconştientul copilul din pântec“, publicat pe centrulself.ro: „De ce ar dori o femeie să ascundă, conştient sau nu, o sarcină de ea însăşi şi de cei din jurul ei? Negarea este un mecanism psihic. Dicţionarul de psihologie o defineşte ca fiind nerecunoaşterea anumitor aspecte ale realităţii care sunt evidente pentru ceilalţi. Această nerecunoaştere este foarte puternică. Negarea este un refuz inconştient al unei realităţi exterioare, o apărare destinată să protejeze Eul, punând la îndoială lumea exterioară. În Vocabularul Psihanalizei, negarea este definită ca fiind <<procedeul prin care subiectul formulează dorinţe, gânduri, sentimente până atunci refulate, dar continuă să se apere de ele, negând că i-ar aparţine“. În raportul gravidei cu lucrul real/ starea de fapt, are loc, aşadar, o fisură. Sarcina nu este acceptată, nici asumată. Această fisură este una dintre rotiţele care pun în mişcare complicatul mecanism psihologic.

Cum își motivează „simptomele“ o femeie care își neagă sarcina:

• amenoreea (absența menstruației) este motivată fie ca o consecință a unei situații stresante, fie este pe pusă pe seama unui ciclu menstrual neregulat;
• la fel se întâmplă și cu celelalte manifestări (în cazul în care apar, pentru că mintea ajută corpul să „uite“ de copil) – oboseală fizică, irascibilitate, grețuri – cauza lor este alta decât existența unei sarcini.

Negarea sarcinii atinge în Franța un număr de trei femei din o mie. Este un mecanism de apărare inconștient, în timpul căruia viitoarea mamă enunță diverse „forțe psihice“ pentru a se opune realității venirii pe lume a unui copil. În mod conștient, totul se întâmplă ca și când nu ar fi așteptat acest copil. Ea nu își poate imagina, în nici un caz, că este însărcinată și explică tulburările pe care le are ca fiind niște consecințe ale unor afecțiuni gastrice sau ginecologice. Din păcate, negarea sarcinii poate avea urmări morbide, cum ar fi infanticidul la sfârșitul sarcinii.

Negarea sarcinii: de câte feluri poate fi

Negarea sarcinii poate fi parțială sau totală. Femeia conștientizează starea sa atunci când semnele gravidității apar brusc, cel mai adesea după primul trimestru. De mare ajutor este consilierea medicală pentru a nu pune în pericol viața copilului. În cazul negării totale, gravida realizează existența bebelușului în momentul nașterii. Și în această situație are nevoie de susținerea medicilor și în special a unui psiholog, deoarece urmează o perioadă importantă atât pentru ea, cât și pentru cel mic.

Soluții

„Cum de nu mi-am dat seama că este însărcinată?“ – este una dintre întrebările pe care și-au pus-o multe persoane care au cunoscut o femeie ce și-a negat sarcina. Sentimentul de învinovățire nu ajută la nimic, culpabilizarea nu este o soluție. Odată ce bebe a sosit pe lume, important este ca prietenii apropiați și familia să o susțină pe tânăra mamă în noul drum, să îi arate bucuria de a avea un suflețel printre ei. Iată un pas mare în noua misiune pe care o are, de un folos uriaș în procesul de acceptare a copilului!