Emilia ne învaţă mereu câte o lecţie!

cu-tati-iunie-2015

1. Povesteşte-ne câteva lucruri despre Emilia. Ce îi place, ce nu, cum o alintaţi…

Sunt oameni care îşi doresc copii şi oameni care preferă alternativa. Emilia este copilul care-i face şi pe sceptici să se gândească de două ori.
Emilia este un copil vesel şi calm, un copil care iubeşte oamenii sinceri şi deschişi, iubeşte să stea afară şi aleargă după toţi câinii pe care îi vede. Îi place la nebunie să ne jucăm cu ea, îi place să râdă, să ţipe de bucurie, să asculte muzică şi să danseze. Nu se duce niciodată la o persoană care nu îi zâmbeşte sincer, nu îi place agitaţia, nu îi place să doarmă, daca ar avea de ales, ar sta trează tot timpul.
Referitor la alintat, eu îi spun Gâgă, Ţuţu, Ţiţi, Ţuşcă, Mâţă, Pisică. Numele nu îl prescurtăm, şi preferăm ca toţi ceilalţi să facă la fel, pe principiul că dacă ne-ar fi plăcut mai mult Ema, ar fi chemat-o Ema.

2. Ce ai fi vrut să ţi se spună despre tăticie înainte de naşterea celei mici?

Nimic. Aş fi preferat să nu aud nimic înainte şi cred că aş fi fost mai pregătit. Poate părea ciudat, dar cred că tocmai pentru că în cea mai mare parte auzi lucruri de bine, pleci din start cu aşteptări false, şi ăsta este un dezavantaj.
Părinţii soţiei au stat cu noi trei zile după ce am adus-o pe Emilia acasă, apoi am fost pe cont propriu, colicile au început în primele două săptămâni, moment în care a început şi adevărata provocare. Îmi aduc aminte că plângea foarte mult, îmi aduc aminte sentimentul de neputinţă, îmi aduc aminte cum o plimbam cu orele, uneori până târziu, 1, 2 noaptea, se mai trezea apoi plângând să mănânce o dată, de două ori, iar la 6 eu mă trezeam să merg la serviciu.
Deci dragi viitori părinţi, pe lângă imensa bucurie pe care o aduce un copil, aşteptaţi-vă la oboseală, neputinţă, frustrare şi iar oboseală; da, de două ori oboseală.
Partea bună este însă că toate trec şi, că mai în toate, şi aici începutul este cel mai greu.

3. Care consideri că e cel mai important lucru pe care ai vrea ca fiica ta să îl înveţe de la tine?

Cu mândrie povestesc oricând am ocazia, cum Emilia ne învaţă tot timpul câte o lecţie. Este incredibil şi nu mă aşteptam, dar aşa este. Ne învaţă mereu să fim optimişti, să zâmbim, să nu ne fie frică de nimic şi să nu ne dăm bătuţi niciodată. Primeşti o mare lecţie atunci când copilul tău este bolnav, are dureri, dar cu toate astea te priveşte fix, cu ochii lui mari încercând să zâmbească şi să te strângă în braţe.
Cât despre ce mi-aş dori să înveţe Emilia de la mine, dacă ar fi să aleg un singur lucru, acela ar fi să aibă încredere în ea. Nu am niciun dubiu că va fi un om extraordinar, cu determinare şi încredere în forţele proprii şi că va ajunge oriunde îşi va propune.

4. Care e cel mai important cadou pe care i l-ai făcut Emiliei?

Timp. Emilia nu îşi doreşte cadouri materiale, poate că este şi vârsta, are doar un an şi jumătate; acum însă se joacă cu la fel de mare bucurie cu o jucărie scumpă sau cu o sticlă goală. Lucrul pe care şi-l doreşte cel mai mult este să fim lângă ea şi cred că pentru toţi copiii, cât sunt mici cel puţin, timpul petrecut cu părinţii este cel mai important.

5. Cum te-a schimbat faptul că ai devenit tătic?

Am învăţat să mă mulţumesc cu mult mai puţin somn şi mai puţin timp liber.
În rest îmi place să cred că nu m-am schimbat foarte mult, uneori, deşi nu uit că am un bebe, îmi vine greu să mă consider tată.

6. Ce iubeşti cel mai mult în a fi tată?

De departe, sentimentul pe care îl am în momentul când o strâng în braţe şi îmi zâmbeşte. Un copil iubeşte necondiţionat, acest sentiment nu se aseamană cu nimic altceva.

7. În primii ani, se spune că mama este centrul universului, ce rol joacă tatăl în această perioadă?

Sprijin pentru mamă şi tată pentru bebe.
Emilia este foarte norocoasă pentru că are o mamă minunată, cu siguranţă au o conexiune care trece peste relaţia tată–fiică, asta nu înseamnă însă că tatăl este mai puţin important.
Ca să fac o comparaţie, mama este motorul iar tatăl bateria, motorul este inima unei maşini, fără baterie însă, maşina merge numai împinsă cu greu.

8. Care este visul tău pentru Emilia?

Nu am un plan pentru Emilia, nu îmi doresc să facă ceva anume în viitor; îi voi spune întotdeauna părerea mea, voi încerca să o îndrum ori de câte ori va avea nevoie, însă trebuie să înveţe să aibă încredere în ea, şi să îşi aleagă singură viitorul. Îmi doresc să fie fericită, să se înconjoare de oameni frumoşi şi pozitivi şi să îşi urmeze pasiunile.

9. Completează spaţiile punctate: fiica mea este…

… un bulgăre de fericire.

10. Un sfat pentru tăticii începători.

O să fie greu, o să fie obositor, o să te gândeşti că poate era mai bine dacă mai aşteptai, o să te simţi neputincios, o să te ia totul prin surprindere; cu toate astea o să fie lucrul de care vei fi cel mai mândru şi care îţi va aduce bucurie cum nu ai simţit până atunci. Încercaţi să vă bucuraţi de fiecare moment. Uitaţi-vă la copilul vostru şi conştientizaţi că niciodată nu va mai fi la fel ca în acea clipă, pentru că, până la urmă, toate trec, şi rele dar şi bune.