Febra la copil: principalul duşman al părinţilor?

Febra este unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare atât la medicul de familie, cât şi la medicul pediatru, de vreme ce una din trei consultaţii în pediatrie au ca motiv principal prezența ascensiunii termice. Cu toate acestea, este important de subliniat de la început că, aşa cum se spunea din anii 1800, „febra nu este o boală, ci mai degrabă răspunsul corpului la o boală“ (Carl Reinhold august Wunderlich, cunoscut pentru măsurarea temperaturii corpului uman sănătos).

Deşi un mecanism fiziologic normal de reacție, febra este cel mai adesea percepută ca un semnal de alarmă, iar abordarea copilului febril este adesea agresivă şi supraevaluată. Neînţelegerea mecanismelor de producere a febrei şi comunicarea deficitară cu părinţii fac de cele mai multe ori ca febra să pară un „duşman“ ce face rău şi trebuie cât mai rapid combătut. De aici şi incapacitatea de a aborda o atitudine expectativă şi apariţia fenomenului de „fever fobia“ (anxietatea excesivă a părinţiilor legată de consecinţele febrei).

Să înţelegem cum se produce febra ca să ştim cum să o combatem!

Febra este cel mai adesea un mecanism de apărare al organismului faţă de un agresor în majoritatea cazurilor de natură infecţioasă. Trebuie din start înţeles că producerea ascensiunii febrile are la bază o serie de evnimente dictate de eliberarea în sânge a unor substanţe ce au capacitatea de a trimite în creier (la hipotalamus – glanda unde se află şi centrul termoreglării) un semnal menit să seteze o valoare de referinţă a temperaturii. Altfel spus, creierul înţelege că, pentru a face faţă unui agresor, trebuie să regleze temperatura corpului la o anumită valoare de referinţă. După ce se setează această valoare de referință, centrul termoreglării din creier recunoaşte temperatura corporală curentă ca fiind prea joasă şi se declanşează o serie de mecanisme menite să crească temperatura corpului până la valoarea de referință. Astfel, întreg metabolismul se accelerează, creşte tonusul musculaturii, scad pierderile de căldură prin diminuarea vascularizaţiei cutanate şi centralizarea vascularizaţiei (sângele „fuge“ din periferie spre zona centrală: mâinile şi picioarele se răcesc şi pot avea aspect marmorat, violaceu, musculatura se contractă – poate apărea frisonul, inima bate mai repede, respiraţia se accelerează). Toate aceste evenimente percepute adesea de părinţi ca fiind îngrijorătoare sunt de fapt mecanisme normale în producerea febrei, cu scopul de a ajuta organismul să facă faţă ascensiunii termice bruşte. Pe lângă toate aceste mecanisme, substanţele descărcate în sânge sunt implicate şi în apariţia somnolenței (asociată deseori stărilor febrile), dar şi durerilor musculare şi articulare ce pot însoţi febra.

Înţelegând mecanismul de producere al febrei, e mai uşor de acceptat că o ascensiune termică bruscă va scădea lent, indiferent de medicaţia administrată.

Cum măsurăm febra? Cum abordăm febra?

La copilul cu vârsta <4 ani măsurarea temperaturii corpului se recomandă a fi efectuată cu termometrul intrarectal. Termometrizarea orală se recomandă la copiii care pot colabora. Măsurarea axilară a temperaturii poate fi influenţată atât de factori locali, cât şi de colaborarea copilului. Nu se recomandă utilizarea termometrelor cu infraroşu pentru frunte (acurateţea măsurătorii este influenţată de factori locali: transpiraţia, modificări vasculare).

Temperatura normală a organismului:

Tipul măsurării temperaturii Valoarea normală
Rectal 36,6 C – 38 C
Oral 35,5 C – 37,5 C
Axilar 34,7 C – 37,4 C
Intraauricular 35,7 C – 37,8 C
Temporal 36,6 C – 37,8 C

 

Primordial în abordarea febrei ar trebui să fie ameliorarea stării generale a copilului, NU normalizarea temperaturii corporale.

Primul pas în abordarea febrei este încercarea de determinare a cauzei, dar şi înţelegerea ideii că febra în sine nu agravează evoluţia bolii, nu predispune la complicaţii neurologice/ consecinţe pe termen lung.
În primul rând, ar trebui diferenţiată foarte clar febra de supraîncălzire. În special în cazul nou-născuților şi sugarilor < 3luni la care centrul termoreglării este insuficient dezvoltat, supraîncălzirea ambientului, supraîmbrăcarea, lipsa hidratării adecvate pot produce ascensiune termică fără a fi implicat un context infecţios. Scăderea temperaturii mediului, dezbrăcarea copilului, duşurile călduţe şi hidratarea adecvată vor stopa febra în absenţa administrării medicaţiei antitermice.
În general, febra cu debut acut (cu evoluţie de <3-5zile) este expresia unei căuşe infecţioase. Este de subliniat că febra în sine nu este o boală, ci răspunsul corpului la o boală.

La copil, cele mai frecvente căuşe de febră cu debut acut sunt:

  • afecțiuni din sfera ORL (faringite, faringo-amigdalite, sinuzite, otite etc.);
  • afecţiuni din sfera pulmonară (bronşiolite, pneumonii);
  • infecţii urinare (febra izolată fără alte simptome poate fi, mai ales în cazul sugarilor, un prim indiciu pentru infecţii de tract urinar);
  • infecţii digestive;
  • boli infecţioase eruptive (rujeola, rubeola, scarlatina, megaleritemul infecţios, exantemul subit-roseola infantum etc.).

Febra cu evoluţie de >3 zile este motiv de prezentare la consultaţie.

Mesaje pentru părinţi:
– febra se va menţine pe parcursul bolii, se va remite progresiv, corelat cu evoluţia bolii, controlul febrei prin medicaţie antipiretică nu trebuie să devină o obsesie;
– NU se va supraîmbrăca copilul;
– se recomandă hidratarea adecvată;
– se vor respecta indicaţiile legate de medicaţia antitermică pentru a preveni supradozajul;
– verificaţi temperatura copilului peste noapte, dar nu îl treziţi pentru a administra antitermicul dacă este afebril;
– administrare de doze corecte;
– menţionarea clară a intervalului la care se pot repeta dozele;
– dozele se măsoară cu seringă sau măsura dozatoare, nu se folosesc linguri, nu va bea direct din sticlă;
– medicaţia se va ţine departe de accesul copilului;
– antitermicele se utilizează pentru a ameliora disconfortul cauzat de febră şi nu se vor folosi de rutină, cu scopul de a menţine temperatura corpului la valoarea normală;
– cele mai multe cauze de febră sunt afecţiuni de natură virală, astfel că NU se recomandă utilizarea antibioticelor. Antibioticele nu au efecte antitermice, iar prezenţa febrei nu este un criteriu ce evaluează necesitatea antibioterapiei.

Ce medicamente antitermice folosim?

Pentru gestionarea febrei la copil, arsenalul medicamentos cuprinde în principal două substanţe: acetaminofenul (paracetamolul) şi ibuprofenul.
În cazul sugarilor <3 luni se recomandă evaluare medicală de la momentul debutului febrei, opțiunile terapeutice fiind extrem de limitate, iar febra la această categorie de vârstă având o cu totul altă abordare decât la copilul mai mare. Deşi frecvent utilizată în practică, NU se recomandă terapia alternativă cu Ibuprofen şi Acetaminofen. Se poate adopta DOAR în cazul stării generale alterate sau dacă disconfortul produs de febră persistă după administrarea de monoterapie (în intervalul dintre doze) [NICE 2013]. Se recomandă evitarea utilizării Metamizolului (algocalmin) pentru scăderea febrei la copil.
La copii, se recomandă administrarea orală a medicaţiei antitermice, studiile dovedind că administrarea intrarectală are eficiență similară celei orale şi ea ar trebui folosită doar în situaţii de urgenţă (copilul varsă/ refuză administrarea orală, doarme etc.).

Când solicităm consultul medical?

  • vârsta copilului este <3 luni – se recomandă consult de la prima ascensiune termică;
  • febra evoluează de >3 zile:
  • copilul este somnolent, cu stare generală alterată, hiporeactiv, nu primeşte medicaţia orală, varsă, refuză hidratarea orală;
  • copilul prezintă erupţie cutanată;
  • febra nu scade la administrarea de antitermice în doze corecte sau se repetă la interval de timp <3-4 ore.

Aşadar, febra este un mecanism de apărare al organismului şi trebuie abordată ca atare, este foarte importantă urmărirea stării generale a copilului, evaluarea răspunsului la febră. Se va căuta etiologia febrei şi se va trata cauza (boala care a produs febră), şi nu efectul (febra ca atare).