Mămici puternice

povestea-lunii-noiembrie-2016

De-a lungul acestui an am avut onoarea să afăm poveștile frumoase ale unor femei puternice și de succes de la noi din țară. Ce înseamnă viața de famile și cum reușesc să își continue visul alături de cei dragi, aflăm în fragmentele din interviurile de mai jos.

În opinia ta, o mămică trebuie să aleagă între carieră şi viaţa de familie?

Adina Lucaciu: ”Mă întreb dacă această întrebare s-a născut după interviul cu Cristi Puiu despre noul său film Sieranevada (e nemaipomenit, mergeți să-l vedeți din toamnă când va avea premiera oficială) în cadrul căruia a fost intrebat: “De ce nu sunt regizoare de succes de film în România” și printre altele a spus și că: “Multe femei care reușesc în carieră nu au copii sau sunt niște mame lamentabile.
Eu aș vrea să le fac pe amândouă. Au mai fost cazuri și au ieșit bine. Presupunând că aș fi pusă în situația absurdă să aleg, evident l-aș alege pe Ion.”

Ioana Blaj: ”Cred că sunt două capitole diferite, care pot exista în paralel foarte bine. O femeie, din punctul meu de vedere, are nevoie de carieră la fel de mult cum are nevoie de viața de mamă sau cea de soție sau de prietenă. Cred că avem nevoie de timp pentru noi, în afara familiei, ca să putem să fim mereu tonice și cu poftă de viață.
E foarte important să nu uite de ele și de pasiunile pe care le au. Trebuie să-și ofere spațiu, să-și ia timp și pentru ele, pentru că puii lor au nevoie de niște mame puternice, determinate, au nevoie de niște exemple reale. Cu puțin efort, fiecare mamă își poate găsi o oră pentru sufletul ei, lucru care o să le țină în echilibru.”

Ioana Dominique De Hillerin: ”Nu știu dacă am o carieră de succes și nu spun asta pentru a părea modestă… pur și simplu nu știu ce înseamnă, astăzi, în România, succesul. Dar muncesc mult și când nu muncesc sunt alături de Petru. Uneori este el alături de mine când muncesc (vine la radio sau la spectacole și stă undeva și desenează sau mă ascultă, mă privește și-mi spune părerea lui despre ce fac). Am norocul să fac lucruri care îmi aduc bucurie, care îmi plac foarte mult, așa că munca nu e doar muncă… Iar de când a crescut puțin Petru și îl pot lua cu mine acolo unde am treabă (dacă are chef să vină) e mai simplu să le împac.”

Dana Rotaru: ”Încerc mereu să îmi dozez energia, astfel încât să îmi onorez proiectele profesionale și să petrec timp de calitate cu Petra. Eu și soțul meu (Alexandru Suciu) – el este actor și compozitor – suntem prezenți în viața fiicei noastre zi de zi. Când are el filmări sau repetiții sau lucrează la studio până târziu îmi modific programul astfel încât să fiu alături de Petra. Când am eu repetiții sau cursuri cu studenții își reglează el programul pentru a fi cu Petra. Încercăm să ne armonizăm programele astfel încât Petra să nu se simtă neglijată. Mama mea mă ajută atunci când avem amândoi spectacol sau programe ce nu pot fi reglate.”

Cum s-a născut ideea acestei cărți și cum ai reușit să-ți împarți timpul între scris și copii?

Raluca Zenga: ”Sunt o persoană comunicativă și înclinată spre reflecție – am ținut dintotdeauna un jurnal, un blog, am scris notițe de călătorie pe unde am avut ocazia să mă perind și să „absorb“ lucruri interesante. Maternitatea mi-a oferit cea mai nuanțată gamă de trăiri și emoții, de sentimente copleșitoare – a fost, în ansamblu, o experiență care m-a marcat profund, de aceea am vrut să transpun toate aceste stări în paginile unei cărți, să-mi împărtășesc uimitorul parcurs de transformare, ce înseamnă cu adevărat să devii mamă. Prin urmare, „Manualul mămicii ZEN“ s-a născut din dorința de a ajunge cumva la inimile altor mame, de a ne regăsi printr-o experiență comună. Este ca și cum scrii ceva cu însemnătate pentru tine și vrei să-i dai „share“. Mi-am pus sufletul de mamă pe tavă, ca să spun așa, cu sinceră introspecție, fără a ocoli îndoielile, greșelile comise, teama și anxietatea care vin mână în mână cu experiența maternității. Am scris, totodată, cu umor și empatie, pentru a înveseli și încuraja orice mamă la început de drum, pentru a o asigura că toate trecem prin asta, iar sprijinul celor din jur este esențial!”

Hai să ne întoarcem în timp, spune-ne cum a început aventura ta. Te-ai gândit atunci că vei avea un așa mare succes?

Prințesa Urbană: ”Am descoperit că-mi place să scriu la 10 ani, când urmăream la televizor reportajele despre Revoluție și fugeam repede în camera mea, să scriu și eu “articolul” meu, viziunea mea despre ce auzeam că se întâmplă în lumea celor mari. Apoi am descoperit matematica și am uitat că-mi place să scriu, până când a venit vremea să dau la facultate, toți colegii mei mergeau la ASE, eu aș fi vrut să încerc altceva. Am ales Jurnalism, unde erau 11 oameni pe un loc, iar eu eram complet nepregătită pentru examenele multe și din materii umaniste, după ce terminasem liceu cu profil real. Am scris și am citit mult, m-am pregătit cum am putut mai bine, am intrat. În cei patru ani de facultate am aflat și că pot să scriu, nu doar că-mi place. Am scris mult, despre multe subiecte, am greșit mult, am rescris, corectat, recitit, șters iar și tot așa. Apoi am început să public în reviste glossy, iar în 2007 mi-am deschis blogul. Simțeam nevoia să mă simt mai puțin singură, mai puțin specială, căutam validare, prieteni necunoscuți. Nu mi-am imaginat niciodată că niște ani mai târziu voi avea în jur o comunitate de zeci de mii de oameni și că aproape două milioane de oameni îmi vor citi textele de pe blog. N-am avut vreun plan sau vreo strategie, pur și simplu am scris, zilnic, din tot sufletul, sincer, texte simple despre viața mea. Nu am promovat blogul pe nicăieri, nu am plătit bannere sau reclame. Doar am scris. Și oamenii au venit să citească și au rămas.”