Mini ghid înainte de a veni bebe pe lume

Dacă știm încă din perioada sarcinii anumite detalii despre bebeluși, ne va fi mai ușor să gestionăm o serie de situații. Și dacă ne gândim că tot ce vom face sau îi vom face bebelușului trebuie să aibă în spate o logică, lucrurile vor fi mai puțin complicate.

Alegeți sursele de informare rațional și filtrați-le prin experiența personală!

Înainte de a deveni părinți, ne facem diverse scenarii despre momentul când va veni bebe pe lume. Și, de cele mai multe ori, ceea ce se întâmplă în realitate nu se suprapune 100% cu lucrurile din imaginația noastră. Ba chiar este posibil să apară o serie de situații care să ne găsească nepregătiți, deși suntem convinși că ne-am pregătit temeinic pentru ele înainte. Asta se întâmplă deoarece bebelușii, oricât de simpatici și de drăgălași ar fi, vin la pachet cu un mic „defect“: nu au „manual de utilizare“. Mai mult de-atât, în ziua de astăzi există nenumărate surse de informare, iar una dintre cele mai cunoscute (și mai accesate!) este internetul. Este la îndemână, desigur, soluțiile sunt nenumărate, dar câte dintre ele sunt adaptate copilului tău? Sfaturile persoanelor din jur, prieteni sau familie, reprezintă o altă sursă la care apelăm. Nu ne interzice nimeni să ținem cont de părerile oamenilor cu experiență în crescutul copiilor, dar tot ceea ce faceți este recomandat să treceți prin filtrul experienței personale, să adaptați opiniile respective la nevoile proprii și, mai ales, să analizați dacă lucrurile respective au o logică în spate.

Are sau nu logică legănatul pe picioare?

„Dacă îl legeni pe picioare, adoarme mai repede, o să vezi!“ – în mod sigur ai auzit până acum acest sfat. Ca să înțelegem lipsa lui de logică, gândiți-vă mai întâi cum este creierul bebelușului: un organ bogat vascularizat de o rețea de vase foarte fiabile, care există pe suprafața scoarței cerebrale. Creierul, odată cu dezvoltarea bebelușului, își modifică masa, crește în dimensiune, la fel și cutia craniană. Faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă că este ca o nucă într-o sferă de lemn. În momentul în care bebelușul este legănat pe picioare, probabil că ați intuit deja consecințele: „nuca“ se lovește de pereții „sferei de lemn“. Prin urmare, credeți că pentru vasele de sânge, foarte fiabile, sensibile și extrem de subțiri, este un lucru bun și logic legănatul pe picioare? „Sindromul copilului zgâlțâit“ (SCZ) poate fi una dintre consecințe și nu se referă doar la legănatul pe picioare, ci la orice mișcare bruscă pe care o faci cu bebelușul, în timpul căreia capul lui se zgâlțână disproporționat față de axul trunchiului. Conf. Dr. Tatiana Ciomârtan a scris în revista noastră (găsiți subiectul în arhiva site-ului, revistacsp.ro) despre SCZ și l-a descris drept „o formă de traumatism cranian prin abuz – de cele mai multe ori neintenţionat, o constelaţie de leziuni ameninţătoare de viaţă care se produc atunci când un părinte sau o persoană care îngrijeşte un copil îl zgâlţâie în mod violent, de regulă în încercarea de a opri o criză de plâns inconsolabil“.

Bebelușii plâng mult, din diverse motive sau fără motiv

Fie că le este foame, că vor să li se schimbe scutecul, că îi doare burtica, că le este cald sau frig, bebelușii își exprimă prin plâns disconforturile. Referitor la căldură și la plânsul cauzat de căldură, atenție la câte rânduri de haine puneți pe ei! Bebelușii nu au capacitatea de a-și regla temperatura corpului, iau temperatura mediului exterior, pentru că sistemul lor de termoreglare nu este maturizat. Dacă sunt îmbrăcați foarte gros sau în spațiul unde se află este foarte cald, se supraîncălzesc și devin agitați. Dar bebelușii plâng și fără motiv și rolul părinților este să se asigure că nu există o cauză amenințătoare de viață sau o cauză organică. Și mai e ceva: contează cum îi liniștim, în niciun caz luându-i în brațe instinctiv și zgâlțâindu-i! De asemenea, important este și cum ne manifestăm noi în aceste clipe. Ce se întâmplă în creierul celui mic când plânge? În corpul lui se descarcă adrenalină și cortizol, hormoni de stres, deci nu se poate calma singur. Este posibil să fi trecut motivul care l-a indispus, însă văzând în jur persoane care se agită la rândul lor (și în corpul cărora s-au descărcat aceiași hormoni), se neliniștește și mai tare. Și-atunci care este calea să îi alinăm? Sistemele de legănat, de genul balansoarelor, sunt în regulă doar dacă sunt omologate, standardizate, cu indicații de vârstă trecute pe ele. Acestea mișcă copilul, cel mai adesea, în axul trunchiului. Alte soluții mai la îndemână sunt pusul bebelușului direct pe piele, fiind doar în scutec, pe pieptul mamei, timp în care îl mângâiem pe spate. Sau trecem mâna dreaptă pe toracele lui posterior, îi prindem toracele și îl ținem cât mai aproape de corp, cu capul în palmă. Ori îl ținem pur și simplu în brațe și-l legănăm fără să-l traumatizăm (zgâlțâim). Este important să avem unghiile tăiate și să nu purtăm brățări de care s-ar putea agăța. Bebelușii iubesc să fie ținuți cât mai aproape de corpul mamei sau al tatălui, în special în perioada colicilor.

Notă: Informațiile sunt supervizate de Dr. Luminița Spătariu, medic specialist pediatru.

Comments

comments