Minunea mea, Sofia!

interviu

Nu ai cum să nu râzi cu gura până la urechi atunci când te afli în preajma lui Tily. Plină de energie şi cu mult umor, actriţa ne-a povestit despre ceea ce înseamnă viaţa ei în momentul de faţă şi ce provocări a întâmpinat de când este mămică.

1. Ce schimbări a adus în viaţa ta venirea pe lume a Sofiei?

O schimbare radicală, de la viaţa socială până la cea personală. Nimic nu mai este la fel, dar nu mă plâng. Dacă înainte dormeam până la ora 13:00, acum am învăţat să mă bucur de zâmbetul ei, fie că este ora 3:00 dimineaţa sau 6:00! Cel mai important este să fie ea sănătoasă şi noi pe lângă acest sufleţel, ca să ne bucurăm unii de alţii cât mai mult timp.

2. Cum se împart responsabilităţile în familie?

Haotic, fiecare face ce poate, cât de repede posibil. Nu există: unul spală, calcă, face curat şi unul dintre noi se ocupă exclusiv de fetiţă. De la început am făcut amândoi de toate, chiar dacă mai sunt momente în care încercăm să ne fentăm unul pe celălalt şi să facem copilării de genul: “eu am făcut curat data trecută în casă, este rândul tău”! Dragoș mă ajută cu toate în casă, la fel şi eu. Sunt genul care într-o zi, cât timp a fost el la terasă, am chemat zugravul şi am făcut lună. Dacă vrei, se poate, însă recunoaştem că de multe ori ne dorim să avem pe cineva să ne ajute.

3. Care au fost cele mai frumoase momente din etapa de bebeluş? Dar cele mai dificile?

Printre cele mai frumoase momente din etapa de bebeluş a fost acela că Sofia s-a dezvoltat normal şi că nu am întâmpinat probleme majore (în afară de răceli şi câteva internări), însă la categoria momente dificile se înscriu cu brio cei doi ani în care a plâns noapte de noapte din cauza durerilor, fie că erau colicii, fie că erau dinţii.

Am trecut prin momente crunte în care plângea atât de tare încât ziceai că o batem sau o chinuim. Nu aveam ce face, eu plângeam cot la cot cu ea. Dar acum au trecut şi “mă bucur“ în continuare de nopţi pierdute în care încerc să o conving cum că văcuţa nu ne dă lapte în miez de noapte, sau că este momentul să se trezească şi să mergem la oliţă.

În această perioadă mi-am dat seama că nu există cale de mijloc, că eşti mamă 24 din 24, angajat cu normă întreagă, fie te adaptezi, fie încerci să te schimbi şi să devii un părinte responsabil.

4. Ai reguli stricte în ceea ce priveşte programul zilnic al Sofiei?

Da, am! Şi asta pentru că eu m-am ocupat exclusiv de creşterea ei încă de la venirea ei pe lume. Dacă o mai schimbau tata sau bunica, sau o mai plimbau şi mai petreceau câteva ore cu ea, ei bine, eu am fost constantă în educaţia ei, cât şi în program. Respectăm mesele, în sensul că nu primeşte sticksuri sau alte lucruri de acest gen între mese. Ca şi prăjituri, mănâncă cele făcute în casă de mine, sau câteodată cumpărate şi asta, aşa, ocazional. Sucuri nu bea pentru că nu ştie de ele, excepţie făcând fresh-ul de portocale, dar în schimb bea apă foarte multă.

Când face nazuri la mâncare încerc să o păcălesc cu supe creme care sunt delicioase şi aşa mănâncă broccoli sau spanac iar pentru micul dejun am cumpărat mai nou nişte forme şi facem de dimineaţă tot felul de animale ca să o atragă şi să fie procesul mai rapid până la plecarea la grădi. Altfel ar mai dura două ore până să ieşim pe uşă.

5. Eşti o mamă protectoare care face totul sau încerci să o implici în cât mai multe activităţi?

Câteodată mă gândesc că sunt prea protectoare, însă fiecare se comportă cum ştie. Am încetat să mai judec. De la vârsta de un an şi şapte luni Sofia a mers la Centrul Maria sub coordonarea doamnei director Ana Maria Argeșeanu. A ajuns acolo pentru că într-o zi am văzut-o la televizor pe doamna Cosmina Simiean de la DGASMB, care, într-un reportaj pe TVR a explicat cum au deschis aceste creşe cu fonduri europene, iar chipul dumneaei mi-a inspirat încredere. De fel, merg pe instinct şi nu greşesc niciodată, iar atunci a fost un moment în care am înţeles că Sofia are dreptul la independenţă. Acest lucru s-a văzut în educaţia ei acolo (au respectat în totalitate ce le-am rugat, nu mi-am găsit copilul o dată murdar, sau supărat). Acum, în toamnă trebuie să schimbăm macazul şi pentru că ne-am ataşat amândouă de personal şi a fost o experienţă incredibilă am căutat o grădiniţă care să facă activitati zilnice, eu asta am făcut mereu cu ea şi doresc să o văd fericită şi că experimentează cât mai multe pentru a începe să şi priceapă foarte multe. Oricum la vârsta ei este extrem de simpatică şi comunică non-stop. Mândria mea este că vorbeşte corect fără să stâlcească cuvintele.

6. Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

Păi eu aş începe de cu noaptea… Sofia se culcă la 22:00, de regulă până la miezul nopţii nu mă aşez în pat, apoi pe la 01-02 începe şi se frichineşte prin pat, o verific și duc o luptă să o ridic din pat şi să o aşez pe oliţă. Sunt cazuri în care este adormită, iar peste o oră adopt altă strategie: o trezesc din nou, dau drumul la chiuvetă şi apoi o aduc pe ea la toaletă, dar cu lumina stinsă ca să nu o trezesc. Am zile în care readoarme sau zile când după altă oră plânge după lapte şi duc muncă de lămurire că este fetiţă mare şi nu mai bea lapte în timpul nopţii. Apele se liniştesc pe la ora 4 dimineaţa, eu adorm, iar pe la 8:00 ne trezim. Pregătesc cafeaua după care sunt înnebunită, îi fac un sandwich Sofiei, o spăl, o îmbrac. Menţionez că în tot acest timp ea ma strigă de 100 de ori sau vine după mine, cafeaua nu mi-o beau niciodată şi sunt ultima în pijama. După ce pleacă mâţa la Creşa MARIA, mă pregătesc repede pentru birou, am noroc că sunt aproape de casă, agenţia JUSTAD, unde eu sunt angajată în departamentul JUSTEVENTS), verific e_mailurile, mai vorbesc la telefon, fac oferte, pregătesc vreun eveniment în curs, vreo întâlnire şi uite așa s-a dus ziua. Acasă, evident îmi aduc aminte că nu avem nimic de mâncare, că mai am de spalat nişte rufe sau iar este dezastru în casă şi uite aşa o iau de la capăt. De multe ori mă ajută Dragoş, dar de restul mă ocup eu. Vine şi terorista de la grădiniţă, vrea în parc… ajunge din nou în casă, se spală, mănâncă de seară şi apoi nani. Continuarea o ştiţi. De multe ori îmi aduc aminte că nu mănânc sau uit de mine.

7. Cum o aliniţi pe micuţa ta şi ce jocuri (numai ale voastre) aveţi?

“MINUNEA MEA” este porecla ei din momentul în care am aflat că sunt însărcinată pe 25 decembrie 2011, găluşcă, frumoasă, moţată, păpuşică şi lista poate continua. Ca jocuri, o iubire necondiţionată prin multe pupături pe zi şi declaraţii de dragoste, ne ascundem, colorăm, pictăm, modelăm, alergăm, sunt foarte multe, câteodată prea multe.

8. Te ocupi personal de educaţia Sofiei? Ce valori îi insufli?

Personal, dar evident cu implicarea tatălui, bunicilor pe alocuri şi doamnele educatoare. O învăţ să fie bună, să împartă, să nu fie răsfățată, să fie sociabilă, de restul avem timp – onestitate, modestie. Momentan vreau să ştie că este în siguranţă, că este iubită, apreciată şi respectată, dar şi privilegiată că este într-o familie care îşi dedică timp pentru ea 100%, se vede şi în schimbarea mea, mai puţin pe la evenimente sau TV, dar tot timpul în preajma ei.

9. Povesteşte-ne un pic despre proiectele în care eşti implicată activ.

Sunt zi de zi la JUSTEVENTS, mai puţin în zilele în care iubita este bolnavioară, ajut în campanii, am participat de curând la SWIMATHON pentru proiectul FIRE DE DRAGOSTE a ASOCIAŢIEI UNU ŞI UNU, unde am luptat pentru copiii prematuri. Mai multe detalii puteţi găsi pe blogul meu deschis de doua luni, www.tilyniculae.eu.

Am făcut niște tutoriale pentru un aparat pe care eu îl am de un an şi jumătate, care vor fi pe youtube în cel mai scurt timp şi am dorit să arăt şi celorlalţi care trăiesc aceleaşi lucruri ca şi mine că ne putem eficientiza timpul şi putem mânca şi sănătos. De asemenea, cel mai recent proiect este un musical, pentru care repet intens.

Şi sunt lângă Sofia non-stop, nu prea îmi mai rămâne timp de multe lucruri. Dar propuneri am mai primit, însă nu vreau să le dau curs doar aşa, le mai cern, fiindcă au trecut anii şi nu mai sunt genul care este de părere că tot ce zboară se mănâncă.