Naşterea cu ajutorul forcepsului

Ce este forcepsul?

Forcepsul este un instrument în formă de cleşte folosit în unele cazuri de medici pentru a ajuta la naşterea copilului. Forcepsul este gândit să prindă capul copilului pe măsură ce mânerele sunt trase, ajutând, astfel, la extracţia fătului. Este un instrument utilizat doar în cea de-a doua fază a travaliului. Doctorul poate folosi forcepsul pentru a grăbi naşterea în cazul în care fătul este în pericol sau dacă mama dă semne de extenuare. De asemenea, utilizarea forcepsului perminte mamei să evite naşterea prin cezariană.

Ce presupune naşterea cu ajutorul forcepsului?

  • cervixul este complet deschis şi dilatat, iar contracţiile trebuie să fie prezente;
  • membranele fătului trebuie să fie rupte;
  • vezica este goală – se poate folosi o sondă;
  • mama este aşezată în lobotomie (pe spate, cu picioarele sprijinite pe suporţii mesei ginecologice);
  • personalul medical este oricând gata să intervină cu o cezariană, la nevoie, precum şi să resusciteze bebeluşul după ce va fi născut;
  • este administrat un anestezic local uşor, în condiţiile în care nu s-a facut deja epidurala;
  • lamelele forcepsului sunt introduse pe rând şi fixate în jurul capului fătului;
  • dacă este necesar, doctorul va roti capul bebeluşului într-o poziţie favorabilă extragerii;
  • capul este apoi tras înspre perineu;
  • se realizează epiziotomia;
  • se extrage capul copilului, urmat de corpul său;
  • bebeluşul este examinat şi tratat, în caz de nevoie;
  • se extrage placenta, urmată de o injecţie cu Oxitocin sau Ergometrin;
  • urmează sutura epiziotomiei.

 

Care sunt riscurile acestei proceduri?

Necunoaşterea suficientă a instrumentului şi mânuirea defectuoasă pot duce la complicaţii în timpul naşterii. Aceste complicaţii sunt însă relativ uşoare şi destul de rare. Pot fi de natura tăieturilor sau rănilor uşoare pe corpul copilului şi al mamei, ruperea vaginului sau epiziotomia, ruperea peretului rectal, paralizie facială în cazul copilului şi acumulări de sânge între osul cranian şi ţesutul ce-l acoperă. În cazuri extrem de rare, forcepsul poate duce chiar la fracturi de craniu.
Naşterea cu ajutorul forcepsului nu este o naştere ideală, însă atunci când intervenţia este necesară, forcepsul poate salva vieţi. Este important să discutaţi înainte cu doctorul dumeavoastră despre folosirea probabilă a forcepsului, pentru a vă da seama despre experienţa şi cunoştinţele medicului în utilizarea sa.
Structura forcepsului îi permite să se fixeze de-o parte şi de alta a capului copilului, însă, există şi riscuri pentru copil în cazul în care tehnica folosită este improprie.
Dacă este facută corect, o naştere cu ajutorul forcepsului poate salva viaţa bebeluşului sau poate preveni intrarea copilului într-o hipoxie severă (scăderea concentraţiei de oxigen din sânge) sau privarea lui de oxigen. Dacă bebeluşul rămâne mult timp fără oxigen, pot apărea leziuni cerebrale severe sau chiar permanente. De asemenea, folosirea forcepsului poate fi singura modalitate de naştere a copilului sau de protejare a capului său în cazul unei poziţionări deficitare. Din cauza vulnerabilităţii craniului fătului, este foarte important să se acorde o atenţie specială capului său. Dacă doctorul nu ia măsurile necesare de protejare a craniului copilului, pot apărea leziunile cerebrale.
Pe de altă parte, folosirea forcepsului la naştere poate răni copilul, câteodată pentru totdeauna. Pentru mânuirea forcepsului este implicată întotdeauna o anumită forţă, astfel că riscul de complicaţii este inerent. În cazul copilului, aceste complicaţii constau în vătămarea nervilor faciali, fracturi craniene şi paralizii cerebrale. Mamele prezintă riscuri crescute de laceraţii vaginale, infecţii ale tractului urinar şi răni ale peretelui rectal.

Cele mai grave riscuri implicate de folosirea forcepsului la naştere sunt în cazul lezării nervilor faciali şi al paraliziilor cerebrale. În ceea ce priveşte nervii faciali, pot apărea asimetrii faciale permanente, vizibile în mod special atunci când copilul râde sau plânge. Paralizia cerebrală se dezvoltă odată cu apariţia daunelor asupra creierului mare, rezultând în dificultăţi de motricitate. Deşi este o dereglare non-progresivă, ceea ce înseamnă că nu evoluează odată cu vârsta, nu există un leac cunoscut pentru vindecarea ei. Cauzele exacte nu se cunosc, însă este întotdeauna legată de traumele suferite la naştere, incluzând folosirea forcepsului, precum şi hipoxia, naşterea prematură, naşterile multiple şi anumite infecţii ale mamei înainte şi în timpul naşterii.

Folosirea forcepsului în timpul naşterii este îndreptăţită atunci când:

  • sunt semne că bebeluşul s-ar afla în vreun pericol;
  • mama nu mai poate împinge, travaliul durează de prea mult timp, este extenuată;
  • poziţia fătului în canalul de naştere este incorectă.

Sursa: Sfatulmedicului.ro