O mămică altfel

povestea-lunii-iunie-2015

“Mama Bear este o mămică relaxată, deschisă și încântată de tot ce se întâmplă, pregătită pentru orice situație, optimistă, încrezătoare în ea și în puiul ei și care învață în fiecare clipă ceva nou și interesant. Încearcă în fiecare clipă să fie cea mai bună mamă pentru Emilia.” ne spune Natalia Chetrianu-Ursu, dar mai multe aflați în interviul de mai jos.

1. Cum s-a născut proiectul „Altfel de mămici”?

Totul a început anul trecut în septembrie când, împreună cu o prietenă foarte dragă mie, am decis să dăm naștere unor proiecte. Una dintre idei ne-a dus spre un blog despre mămici puțin “altfel”, un loc în care să ne putem exprima liber și să împărtășim cu lumea experiențele noastre. Nu ne așteptam nicio clipă să citească cineva (din afara familiilor noastre) articolele. Am scris mereu degajat și sincer și, se pare că, asta a dus la succesul blog-ului.

Odată cu el m-am gândit și la crearea unui grup de mămici pe Facebook, un loc evident “altfel”, în care să adunăm prietene mămici care să fie pe aceeași lungime de undă cu noi și cu care să putem vorbi liber, în liniște și intimitate. Mai făceam parte în acel moment din alte grupuri de mămici și nu ne plăceau unele restricții, regulamentele interminabile, etichetele și cenzura pusă pe anumite subiecte. Aveam nevoie de un loc în care să se discute liber pe orice temă, mamele să aibă diferite păreri care să poată fi dezbătute, să ne ajutăm între noi, să învățăm unele de la altele, discuțiile în contradictoriu să fie productive și să nu devină certuri inutile, înțepăturile sau insultele să nu-și găsească locul, reclamele-spam să nu fie interzise ci doar să nu fie încurajate de mămicile din grup (la noi nu este nevoie să ștergem postările de genul acesta pentru că mămicile pur și simplu le ignoră, deci mă declar foarte mândră de grupul meu “spam-proof”).

2. Acum când internetul este mult mai accesibil, te poți documenta foarte ușor în orice problemă. Dar cât ar trebui mămicile să se bazeze pe informațiile găsite?

În primul rând consider că informațiile de pe internet, mai ales în materie de medicină/ sănătate sunt doar informații! Nu cred că este nimic în regulă în a trece peste cuvântul medicului sau, mai rău, a acționa într-o direcție fără îndrumarea unui specialist. Când vine vorba de copii, cu atât mai mult. De când îmi pot aminti, am fost omul care aude tot, vede tot, caută și învață. Însă tot de atunci am avut un filtru de informații foarte restrictiv. Întotdeauna este important să ne interesăm, să învățăm și apoi să decidem ce se aplică în cazul nostru și ce nu. Este cel mai sănătos mod în care putem acționa, mai ales în calitate de mămici. Suntem toate atât de diferite, copiii sunt și ei atât de diferiți, situațiile nu sunt niciodată identice, așadar ar fi cea mai mare greșeală să nu selectăm doar ce se potrivește în cazul nostru. Internetul și informațiile există pentru a ne da posibilitatea de a învăța și a alege.

3. În calitate de mămică, spune-ne cum a fost pentru tine sarcina?

Dacă prima sarcină, cu final nefericit, a fost una plină de probleme de la un cap la celălalt, a doua a fost perfectă în totalitate. A început frumos, într-un moment cum nu se putea mai potrivit, nu am avut grețuri, disconfort, hormoni pe pereți, sau orice altceva. Eu am fost exemplul perfect din articolul de pe blog, o adevărată “Zen-Mama”. Absolut nimic nu m-a scos din starea de euforie. Totul a decurs exact cum ar fi trebuit, echipa de medici a fost minunată, am avut norocul să nasc în septembrie și deci am prins primăvara și vara cu fructe și legume proaspete, haine lejere, soare și mare. Nu aș fi putut cere absolut nimic în plus! Și abia așteptam să vină momentul pentru bebe numărul doi.

4. Cum te-ai pregătit pentru naştere? Ai făcut cursuri pentru viitoarele mămici?

În afară de cursul de puericultură la care l-am însoțit pe Alex, nu am mers la niciun alt curs. Trecând prin experiența nașterii naturale deja, am fost unul din cazurile de mămici care a ales să nască prin cezariană. Mi-am făcut temele din timp, știam la ce să mă aștept și am fost 100% conștientă și împăcată cu decizia pe care am luat-o. Medicul mi-a spus tot ce urma să se întâmple și m-a încurajat în fiecare clipă. Am avut și sprijinul familiei, nu am fost presată de nimeni și asta m-a ajutat cel mai mult.

5. Ce portret ai face tu mamei Natalia Chetrianu-Ursu?

“Mama Bear” este o mămică relaxată, deschisă și încântată de tot ce se întâmplă, pregătită pentru orice situație, optimistă, încrezătoare în ea și în puiul ei și care învață în fiecare clipă ceva nou și interesant. Încearcă în fiecare clipă să fie cea mai bună mamă pentru Emilia. A rămas aceeași Lia care era și acum doi ani, la fel de copilăroasă și visătoare, la fel de veselă, curioasă și cu aceleași obiective mari… bine, poate puțin mai mari.

A devenit însă mai responsabilă, atentă și precaută. O bucură valul de informații și experiențe noi și o încântă extraordinar de mult ideea că de aici totul va fi din ce în ce mai frumos și palpitant. Este foarte mândră de micuța ei și de familia pe care o are, este recunoscătoare pentru frumusețea din jurul lor și primește cu zâmbetul pe buze fiecare nou moment alături de micuța ei.

6. Cum recomanzi celorlalte mămici începătoare să îşi ajute micuţii să treacă prin etapele fireşti ale dezvoltării? Mă refer aici la colici, erupţia dinţişorilor, vaccinuri, primii paşi. Tu cum ai făcut faţă acestor evenimente unice?

Pentru mine primele zile acasă au fost, cu siguranță, cele mai grele. Eram cu mintea în mii de părți. Mă simțeam complet depășită de situație. Erau și părinții mei aici. Niciunul dintre noi nu știa exact ce face, așa că ne dădeam toți patru cu părerea în orice situație. “Poate îi e foame”, “poate îi e somn”, “oare nu trebuie schimbată?”, “cred că e burtica”.
După primele două zile, am decis să mă rup puțin de lume împreună cu Emilia și să… facem cunostință. Ne-am izolat puțin și am decis să o ascult pe ea și atât. Să urmăresc fiecare semn pe care mi-l trimite. Să fiu atentă la ea și la ce face și, nu în ultimul rând, să îmi ascult din nou instinctul care niciodată nu m-a înșelat. Din acel punct înainte totul a venit de la sine. Nu a mai fost nimic atât de greu ca până atunci.
Concluzia mea este că cel mai important element în relația cu piticii este concentrarea asupra lor și comunicarea. Încă din primele clipe de viață, ei ne spun totul. Trebuie doar să îi ascultăm.

7. Și acum aș vrea să ne povestești despre proiectul meu preferat, „Numele Pierdut”, această carte personalizată pentru copii. Despre ce este vorba?

Numele Pierdut este și proiectul meu de suflet! A luat naștere odată cu blog-ul și grupul de mămici, tot în colaborare cu Livia, și este ca și copilul meu.
Am vrut să fac ceva pentru copii, să fie personalizat și făcut cu dragoste de la un capăt la celălalt. Așa că am creat aceste cărți care dau naștere unor aventuri unice de descoperire a numelor băiețeilor/ fetițelor la care vor ajunge. Povestea începe când copilașul se trezește dimineața și nu-și mai găsește numele în rama de pe birou. În călătoria de redescoperire a numelui se întâlnește cu animale adunate din toată lumea pe care le ajută să iasă din impas. Ca rasplată strânge de la fiecare dintre ele inițialele numelor lor, ce la final întregesc Numele Pierdut.

Noi am conceput cartea pentru copii cu vârste de până la opt ani (poate și mai mult, în funcție de temperament), ilustrațiile fiind foarte drăgălașe și detaliate, poeziile ușurele și totodată destul de explicite. Cu ajutorul cărții, copiii învață literele, animalele, își învață numele și fac cunoștință cu o lume foarte frumoasă în care ajutorul și bunătatea se întorc la tine și sunt întotdeauna răsplătite.
Fiecare carte este creată special pentru piticul norocos, împachetată individual (de mânuțele mele dibace) și fiecare colet are și un strop de dragoste din partea noastră. Orice, pentru zâmbetele copiilor!

8. Viziunea ta despre a fi mamă era diferită când doar îţi imaginai lucrul acesta? Ţi-a adus noul statut, de mamă, vreo schimbare în mentalitate, în abordarea lucrurilor?

Cu siguranță! Cred că toate avem parte de “surprize” după ce devenim mame. Toate spunem că vom fi într-un anumit fel, că nu vom face unele sau altele, că știm cum o să reacționăm în unele situații. În mare, viziunea pe care o aveam despre mine, ca mamă, a ramas aceeași, însă am adaptat-o după caracterul Emiliei.
Nu cred că ești pregătit să fii părinte până când nu ești. Un copil îți schimbă total ordinea priorităților, dă o claritate fantastică unor lucruri care până atunci doar păreau ca au sens, modifică viziunea asupra vieții în general.
Eu nu pot spune că m-am schimbat foarte mult, însă cu siguranță văd lucrurile puțin diferit și simt responsabilitatea care îmi apasă pe umeri. Îmi pasă mult mai mult de ce se întâmplă și între noi și în jurul nostru. Îmi dau silința și mai mult decât înainte să creez în jurul Emiliei o lume frumoasă, pozitivă și să îi ofer un viitor liniștit și cu toate opțiunile necesare la dispoziție.