Poziţii fetale şi amniotomia

Cu cât ziua venirii pe lume a bebeluşului se apropie, cu atât el coboară din ce în ce mai mult spre pelvis, cu capul înainte, într-o poziţie care să îi permită să treacă prin canalul vaginal. Asta se întâmplă în cazul celor mai mulţi şi este poziţia clasică, normală. Există însă şi situaţii în care fătul nu este poziţionat cum trebuie.

Alte poziţii fetale

În articolul „Poziţiile copilului în timpul naşterii“, publicat pe pagina www.reginamaria. ro, sunt enumerate, în afară de poziţia fetală cu capul în jos, încă patru: cu faţa în sus (prezentaţie occipitală posterioară), şezutul primul (prezentaţie pelviană francă), cu picioarele înainte (prezentaţie pelviană completă), în lateral (prezentaţie transversală). Este recomandat ca viitoarea mamă să nu se sperie în cazul în care bebeluşul nu s-a aşezat normal. Medicul obstetrician are un rol important, el putând prin diverse manevre să îl aducă în poziţia fetală cu capul jos. Dacă intervin complicaţii care ar putea risca viaţa celui mic, se impune operaţia prin cezariană.

„Am născut natural, după un travaliu de o noapte“

În cazul Isabelei, mămica bebeTEIubesc.ro, travaliul a început la 10 jumătate seara. A fost deci un travaliu de noapte. A vorbit mai întâi cu două prietene, cărora le-a descris natura durerii prin care trecea, asemănătoare cu disconfortul menstrual sau mai curând cu un disconfort stomacal, după care a sunat-o pe doamna doctor. „La recomandarea medicului, am făcut o baie fierbinte, de 10 minute, în cadă, care m-a ajutat să mă relaxez (…) şi care sunt sigură că a avut un rol şi pentru travaliu, legat de dilataţie şi ale lucruri“, povesteşte Isabela în clipul „Am născut natural, după un travaliu de o noapte“, de pe bebeTEIubesc.ro.

Cu bagajul pregătit şi cu mult optimism (Isabela consideră că e foarte important să încerci să îţi păstrezi liniştea şi echilibrul emoţional în aceste momente), a plecat împreună cu soţul ei la spital. „Am intrat la control, aveam dilataţia 4, m-au dus direct în sala de travaliu, le-am rugat să îl lase şi pe soţul meu, pentru că nu ştiam cât va dura până în momentul expulzării. Am vorbit cu el, am ascultat muzică, am râs (…), după care a plecat. De-a lungul nopţii durerile au început să fie din ce în mai mari (…), în special între dilataţia 9 şi 10. (…) Bebe a ieşit la 10 şi un sfert dimineaţa, mi-au dat lacrimile de fericire când l-am văzut, uitasem tot ce s-a întâmplat în sarcină sau în ziua dinainte. Fericirea mea a fost el!“, îşi aminteşte Isabela. În cazul ei, naşterea a avut loc pe cale naturală, fără complicaţii.

Experienţa travaliului, însă, cadurată sau intensitate, diferă de la o persoană la alta. Contează enorm starea de spirit a viitoarei mame, comunicarea cu personalul medical şi respectarea instrucţiunilor şi sfaturilor acestuia – de exemplu, cum să își coordoneze respirația cu contracțiile, pentru că din câteva contracții susținute și coordonate, copilul iese afară și, după ce îl vor ține pentru prima dată în brațe, vor realiza că tot efortul a meritat.

Amniotomia sau ruperea artificială a membranelor amniotice

De cele mai multe ori, apa se rupe în timpul travaliului, dar se poate să existe situaţii când medicul decide să efectueze o amniotomie. Amniotomia sau ruperea artificială a membranelor amniotice de către medic sau moaşă este o intervenţie care constă în ruperea pungii apelor (sacului amniotic). Se realizează cu ajutorul unui instrument numit „cârlig pentru amniotomie“ (amniotom). Marjorie Greenfield descrie în „Ghidul viitoarei mame“ (Editura All, 2013), motivele pentru care se recurge la amniotomie. Marjorie Greenfield este medic cu experienţă în obstetrică-ginecologie, menţionată în ghiduri naţionale şi internaţionale din colecţia „Top Doctors“: – „inducerea travaliului“ (ca metodă de sine stătoare sau asociată cu medicamente) – „accelerarea travaliului“ (dacă travaliul este lent dau în cazul în care contracţiile nu sunt suficient de puternice) – „accesul la copil“ (în cazul în care este necesară monitorizarea internă, cu scopul supravegherii bătăilor inimii mai îndeaproape) – „verificarea existenţei meconiului în lichidul amniotic“ (meconiul este primul scaun al bebeluşului, compus din elemente amniotice, grăsimi, secreţii ale tubului digestiv şi glandelor anexe, elemente ale tractusului digestive, mucus şi elemente biliare; este de culoare brun-verzuie şi are o consistenţă moale). Intervenţia nu este mai dureroasă decât un control ginecologic obişnuit.

Cum îţi dai seama că ai intrat în travaliu

Semnele care arată că bebe este pregătit să vină pe lume apar cu aproximativ două zile înainte de a începe travaliul. Se simt o serie de dureri, ca o presiune, în partea de jos din zona spatelui. Travaliul propriu-zis, care presupune apariția contracțiilor, începe de obicei în timpul nopții, când organismul este mult mai relaxat. La început, contracțiile sunt rare, iar pe parcurs, devin din ce în ce mai dese și din ce în ce mai puternice. Această progresie durează ore. Cu cât graviduța este mai stresată, cu atât progresia este mai înceată.