Primele cărţi

Niciodată nu e prea târziu să pui în mâinile bebeluşului o carte. Chiar înainte de a şti despre ce este vorba, îi va face plăcere să întoarcă paginile, fiind sedus de desene, forme şi culori. Dacă-i citeşti povestioara, este la fel de fermecat de vocea deja familiară a tatălui sau a mamei sale, care i se adresează.

S-a demonstrat că atunci când copiii au intrat foarte devreme în contact cu cartea, au păstrat gustul pentru ea şi, mai târziu, vor deveni nişte pasionaţi cititori. La şase luni, bebeluşul este pasionat de imaginile şi paginile care se întorc. Dă-i cărticele foarte colorate şi-l vei surprinde de multe ori, singur în pătuţul lui, răsfoind o carte.

Există numeroase cărţi pentru copiii foarte mici din care vei putea alege. Cumpără-le, de preferinţă, pe cele care pot fi manipulate fără să se deterioreze prea mult: cărţi din carton gros, din plastic sau din ţesătură.

Poţi, de asemenea, să realizezi tu însăţi primele cărţi ale celui mic. Iată cum:
– trebuie să procuri un mic album foto cu buzunăraşe din plastic sau un clasor mic în care vei insera buzunăraşe din plastic. În interiorul acestora introdu fotografii cu membrii familiei, fotografii decupate din reviste sau desene reprezentând obiecte sau animale familiare (câine, biberon, figuri viu colorate etc.). Cataloagele şi revistele sunt o sursă preţioasă de desene de toate felurile.
– fă o carte care poate fi „citită” tactil (asemănătoare cu alfabetul Braille). În clasor, înlocuieşte buzunăraşele din plastic cu cartonaşe. Lipeşte pe ele diverse materiale care pot fi pipăite! Pentru aceasta, unge suprafaţa cu lipici, apoi pune deasupra: nisip, orez, o bucată de pânză, etc.
– colecţionează toate felicitările pe care le-ai primit de aniversări, sau vederile. Găureşte-le într-o parte ca pe foile de clasor. Trece prin ele o panglică: vei obţine o carte drăguţă, uşor de răsfoit şi reînnoit.

Vorbeşte-i în două limbi

În general, această problemă se pune atunci când părinţii vorbesc limbi diferite sau când, fiind de aceeaşi naţionalitate, trăiesc împreună într-o ţară străină. Părinţii se întreabă dacă este bine să vorbească bebeluşului în două limbi şi dacă acest lucru va dăuna învăţării sau echilibrului său.

Studiile recente arată că aceasta nu dăunează copilului, mai ales dacă o limbă este net dominantă asupra celeilalte. Bebeluşii au un „dar” înnăscut pentru limbi. Structura gândirii lor şi a corzilor vocale se va modela în funcţie de limba auzită şi vorbită.

Sursa: „Bebeluşul, de la o zi la un an” – Anne Bacus, ed. Teora

Comments

comments