Nașterea, venirea pe lume a oricărei ființe umane, este întotdeauna opera a doi protagoniști: mama și copilul, și este de asemenea un eveniment care prezintă două aspecte foarte diferite prin aceștia: pe de o parte, este nașterea, semnele împărtășite de oboseală, ale efortului, ale durerii, iar pe de altă parte crearea unei emoții foarte puternice.
Momentul nașterii este unul foarte delicat, diferit, atât de la o persoană la alta, cât și pentru fiecare naștere în parte: femeii i se solicită concentrare, respectul față de propria intimitate, abandonarea de sine, găsirea poziției propice pentru a facilita coborârea copilului. În cele din urmă, i se cere viitoarei mame să își păstreze calmul. Prezența celor care o asistă la naștere trebuie să fie silențioasă și discretă.
Pe de altă parte, copilul își începe coborârea atunci când uterul începe să se contracte. Endorfinele, substanțele miraculoase care se formează în acel moment în organism pentru calmarea durerii, îl protejează și îl ajută, mai ales în faza cea mai delicată a călătoriei sale, când apropiindu-se de ieșirea din vagin, oasele capului sunt presate și craniul se comprimă pentru câteva secunde.
Viitoarea mamă își dorește să își ajute copilul să se nască. Deși nu știe foarte bine încă cum, pentru ea acesta este lucrul cel mai important. Amândoi suferă, dar în mod diferit. Se dorește o naștere ușoară din partea amândurora. Și pentru el ce putem face? Când accelerăm fără o necesitate reală timpul de naștere, nu se intensifică și durerea celor doi? Mamei i se spune să impingă, i se administrează oxitocină pentru a accelera travaliul, pregătind perineul pentru deschiderea vaginului… repede! Repede!
Numai din acest punct de vedere, grăbirea timpilor servește cu adevărat. Adeseori, acest lucru este inutil, și chiar dăunător. Multe dintre aceste intervenții au fost declarate de Organizația Mondială a Sănătații (OMS) ca fiind inutile și nocive pentru 95% dintre cazuri. Aceeași organizație a recomandat evitarea acestor metode, ele neavând nicio justificare științifică.
Modalitatea cea mai bună de a facilita orice naștere (care este întotdeauna unică și diferită) constă în respectarea timpilor, acest lucru oferindu-i viitoarei mămici rolul de a fi o protagonistă activă în propriu travaliu, în timp ce cooperează cu efortul care o ajută să își nască fiul.
O naștere ușoară trebuie să fie urmată de imediatul contact dintre mamă și nou-născut. Legătura profundă, dialogul dintre cei doi de dinainte de naștere, simbioza dintre cei doi se va reconstrui imediat după venirea copilului pe lume. Acesta trebuie lăsat cât mai mult posibil în brațele mamei, bineînțeles acest fapt raportându-se la dorințele amândurora.

Text: Irina Coprinsu

Sursa: Grazia Honegger Fresco- „Avem un copil!”, Editura All