„Sara-Olivia este mentorul meu în arta fericirii“

cu-tati-ianuarie-2016

De când a devenit tată, Marian Nedelcu a învățat de la fetița lui multe lucruri – de la asortat șosețele cu bluzițe, până la prins părul în codițe sofisticate. Dar s-a mai „inițiat“ într-un domeniu. Un domeniu care nu poate fi exprimat nici în culori, nici în forme și nici în modele. E vorba de arta fericirii, capitol la care, recunoaște: el este elevul, iar Sara-Olivia, mentorul.

Revista „Copii și Părinți“: Îți amintești ziua în care ai aflat că vei deveni tătic? Cum ai reacționat la aflarea veștii?

Marian Nedelcu: Pot spune că fetița noastră a hotărât când să ni se alăture fără să se consulte cu noi, astfel că am rămas surprins în ziua în care am aflat de sosirea ei în viața noastră. Am îmbrățișat, însă, cu mult entuziasm vestea. 🙂

Dar clipa în care ai ținut-o prima dată în brațe pe Sara-Olivia?

A fost un moment foarte așteptat, dat fiind faptul că în dimineața în care s-a născut am văzut-o doar câteva clipe. Am avut un sentiment de împlinire și nu am fost temător, chiar dacă țineam în brațe o ființă atât de firavă, care era mai mică decât antebrațul meu. Mi s-a părut că este cea mai frumoasă fetiță din lume și nu îmi venea să cred că sunt tată.

Cum i-ați ales numele fetiței voastre?

A fost un proces foarte complex, care a implicat liste, grafice și aproape și power point-uri. :)) Recunosc, soția mea a făcut listele. În urma unor lungi runde de negocieri, eu am ieșit câștigător și am avut dreptul de a alege primul prenume. Și am ales Sara. Iar soția mea a ales Olivia. Înțelegerea a fost că, la al doilea copil, situația va fi invers.

În casă cum o alinți?

În nenumărate feluri. A început prin a fi Bulina, pe vremea când era în burtica mamei, apoi a devenit Bebelina, apoi Gâzulina, Sarita și chiar Gânsăcel (a se vedea obrăjorii).

Ți se pare complicat să fii tată de fată?

Nu, dimpotrivă, mi se pare minunat să fii tată. Sper să îmi dea Dumnezeu șansa să fiu și tatăl unui băiețel, aș putea face astfel o evaluare comparativă. Până atunci, însă, iubesc să îi asortez șosețelele cu bluzița, să îi fac băița, să merg la cumpărături de hăinuțe fashion și alte asemenea. Recunosc, la partea cu aranjarea coafurii și prins codițe, avem nevoie de ajutorul mamei, dar m-am înscris la cursuri intensive și am pile, cred că va ieși bine.

Ce crezi că a luat de la tine Sara-Olivia?

Dacă ați întreba-o pe mami, fără să ezite, ar spune răspicat TOT! Mereu glumim și spunem că ea a fost în concediu când s-au stabilit genele Sarei-Olivia. Într-adevăr, seamănă la înfățișare foarte bine cu mine. Din clipa în care s-a născut, avea frizura mea.

Dar de la soția ta?

Eu sunt convins că va avea temperamentul și atitudinea mamei sale. Frumoasă ca tati și deșteaptă ca mami.

Care este lucrul cel mai important pe care l-ai învățat de la fiica ta, până acum?

Cred că cel mai important lucru de până acum este că mi-a amintit de bucuria lucrurilor mici. Mă uit la ea și văd câtă bucurie îi provoacă faptul că îi oferi un biscuite sau atunci când se joacă, în parc, cu frunzele. Îmi dau seama că eu, ca adult, nu mai știu să mă bucur. Astfel, ea este mentorul meu în a fi fericit, din toate punctele de vedere.

Sunt anumite lucruri pe care Sara-Olivia preferă să le facă împreună cu tine?

Cred că ea își dorește să fim mereu toți trei. Când primește o jucărie nouă, de exemplu, ne face semn cu mânuța unuia dintre noi să se așeze în stânga ei și celuilalt în dreapta, și abia apoi vedem ce face noua jucărie. Ea împarte tot și toate și cu mami, și cu tati.

Când va crește, vei fi un tată autoritar cu ea?

Posibil în unele cazuri, dar sentimentul meu este că eu voi fi „good cop“, iar mami „bad cop“.

Crezi că există rețeta tatălui perfect?

Nu cred că există rețeta tatălui perfect pentru că fiecare copil este unic. Nici nu mi-am propus să fiu tatăl perfect, ci doar să ofer tot ce consider eu mai bun.

Text: Anca Hromadnik