Semne că debutul se apropie

Coborârea copilului.

La un anumit moment dat pe parcursul ultimei luni vei observa că micuțul tău s-a mutat mai jos, astfel că fundul uterului a coborât și el mai jos. La unele femei această coborâre se face mult mai devreme, chiar de la începutul lunii, dar în general acest fenomen apare cu una sau două săptămâni înainte de ziua cea mare. Cel mai frecvent vei simți că dintr-o dată poți să respiri mult mai ușor, acest fapt datorându-se coborârii fundului uterin, astfel că plămânii pot să se extindă mult mai lejer și mai eficace. Totuși vei simți o presiune mai marcantă la nivelul pelvisului.

Urinare mai frecventă.

Coborârea capului copilașului îți va apăsa și mai mult pe vezică astfel că vei face mult mai dese excursii la baie ca anterior.

Dureri de spate.

Sunt cauzate de întinderea ligamentelor aflate la nivelul bazinului osos și înmuierii articulațiilor centurii pelviene: articulația dintre cele două oase pubiene se înmoaie astfel că simfiza pubiană se poate lărgi favorizând trecerea mai ușoară a copilului prin bazin. De asemenea, articulația sacro-lombară și cele sacroiliace se relaxează și ele și permit balansarea înspre posterior a sacrului și a coccisului (fenomen denumit nutație) mărind astfel diametrele canalului de naștere.

Scurgeri vaginale mai abundente.

Vei observa că petele de pe chilot sunt din ce în ce mai mari și mai rozacee uneori. Este un fenomen normal care pregătește mucoasa vaginală pentru procesul nașterii, lubrefierea mucoasei facilitând trecerea capului copilului prin vagin.

Contracții Braxton-Hicks mai dese.

Aceste contracții cu care deja ești obișnuită din ultimele luni de sarcină pot deveni mai dese, mai intense și chiar mai dureroase, creând uneori senzația că travaliul s-a declanșat.

Pierderea dopului gelatinos.

Odată cu coborârea capului copilului, și cu dilatarea în consecință a cervixului, la un anumit moment dat dopul de mucus care sigila canalul cervical se desprinde astfel că poți simți acest fenomen ca pe o scurgere mai mult sau mai puțin gelatinoasă însoțită sau nu de pierdere de sânge. Această sângerare poate fi cauzată de ruperea unor mici vase de sânge de la nivelul colului care începe să se dilate. Pierderea dopului poate să aibă loc oricând, de la câteva ore până la câteva zile sau chiar săptămâni înainte de declanșarea nașterii.
Atenție, dacă scurgerea este de o culoare roșie aprinsă, probabilitatea ca aceasta să fie un semn că ceva este în neregulă (în special cu placenta) este foarte mare, așa că trebuie să-ți anunți imediat obstetricianul.

Ruperea apelor.

Cam la 10% din femei se rup membranele fără ca ele să aibă absolut nicio contracție (deci înainte de debutul clasic al travaliului). Uneori această rupere este neechivocă, cantitatea de lichid amniotic fiind copioasă, alteori este necesar a se face diferențiere între lichidul clar scurs și urină, dopul gelatinos mai abundent și mai fluid, sau chiar cu o secreție vaginală mai abundentă. Unele femei pot să remarce o intensificare a scurgerii lichidiene în momentele când stau culcate mai degrabă decât atunci când stau în picioare, și asta se datorează faptului că zona de fisură a membranelor este sigilată de capul copilului când gravida este în ortostatism. Lichidul scurs trebuie să fie clar și ușor opalescent, cu un miros ușor dulceag (care poate diferenția lichidul amniotic de urină). Dacă ți se rupe apa (sau ai impresia că s-a rupt) pune vata pentru absorbție și în niciun caz nu folosi tampoane intravaginale, este bine a nu mai face niciun fel de baie, clismă (pentru a goli rectul înainte de naștere), sau a avea relații sexuale. De obicei, în maximum 12 ore încep să apară și contracțiile. După 24 de ore riscul de infecție crește vertiginos. Anunță-ți doctorul când ai impresia că apa s-a rupt și mai ales când observi un miros neplăcut sau un aspect al lichidului care numai clar nu este.

Când poți fi sigură că travaliul a început

Falsul travaliu are o serie de particularități, în special:
– contracții neregulate ca interval de timp (nesistematizate) – par mai degrabă însoțite de o senzație de presiune decât de durere;
– contracțiile și durerile scad dacă te plimbi prin cameră;
– scad și dacă îți schimbi poziția sau faci o baie sau un duș;
– contracțiile nu sunt progresive, adică nu cresc în intensitate sau frecvență;
– disconfortul este localizat doar la nivelul abdomenului inferior.

Ar fi momentul să-ți suni doctorul și să-ți iei bagajul să te duci la spital dacă:

  • s-a rupt apa;
  • când contracțiile devin din ce în ce mai frecvente;
  • cand contracțiile dureroase devin din ce în ce mai sistematizate, adică din ce în ce mai regulate și mai predictibile ca apariție;
  • când contracțiile devin din ce în ce mai dureroase și mai prelungite;
  • durerile sunt simțite mai ales în abdomenul inferior și iradiază în spate;
  • durerile nu se modifică dacă stai jos, dacă te plimbi sau dacă stai liniștită, ba dimpotrivă se accentuează odată cu mersul.

Sursa: sfatulmedicului.ro