Viața ca o călătorie, alături de Miruna de la kindertrips.com

„Pentru noi, călătoriile reprezintă o formă puternică de educație. Așa vrem să fie și în rândurile publicului nostru“, ne-a spus Miruna Tîrcă (37), autoarea blogului kindertrips.com. Este antropolog, consultant în dezvoltare comunitară și evaluator de proiecte, iar călătoriile fac parte din viața ei, alături de micuța Noria și de Silviu, tatăl Noriei. De ce ne-a convins Miruna că pagina Kindertrips.com este mai mult decât un site de călătorii, aflați din interviul de mai jos:

Revista „Copii și Părinți“: Povestea Kindertrips.com a început…

Miruna Tîrcă: Povestea Kindertrips.com a început într-o zi de iarnă petrecută la tropice, la începutul anului 2017. Mai precis în orășelul thailandez Khanom, din Golful Thailandei, unde am locuit timp de 2 săptămâni fix la câțiva metri de malul oceanului. Acolo s-a consolidat de-a binelea ideea de a avea un blog de călătorii în familie, pe care să îl creștem încet și cu răbdare. În acel moment aveam doar o pagină de Facebook, pe care postam sporadic. În Khanom am decis să mă înscriu la un curs online de travel blogging și așa a început toată povestea.

Mai interesant însă este cum am ajuns noi împreună cu fetița de 1 an și 11 luni, într-o călătorie prin Asia de Sud-Est, care a durat peste 30 zile. Pe la mijloc de decembrie, am aflat că nu voi primi un job pe care eram destul de sigură că îl voi primi. Buun. Dacă tot am rămas cu buzele umflate, aveam timp liber amândoi părinții plus ceva bani puși deoparte, am decis să îi investim pe toți în această călătorie. Nu erau foarte mulți, dar noi suntem genul care călătorim destul de low budget. Am organizat totul în maximum 2 săptămâni: achiziționat bilete de avion (am prins ofertă bună chiar și așa, pe ultima sută de metri), pașaportul copilului (am avut emoții, a ieșit fix cu o zi înainte de plecare), creat trasee și rezervat cazări. Călătoria aceasta avea să ne schimbe destul de mult optica: am depășit anumite frici, am devenit mai uniți, am realizat că vrem să călătorim pe termen lung, am demarat un travel blog și au început să se contureze perspective noi de viață. Cam atunci mi-a încolțit mie prima dată ideea de a deveni „nomad digital“. Privind retrospectiv, faptul că nu am primit acel job a fost un lucru bun care mi s-a întâmplat. Probabil că dacă nu am fi găsit atunci, în acel moment, curajul să plecăm cu un copil (totuși mic) în Asia de Sud-Est, investind ultimele noastre economii în acel proiect de călătorie, aș fi dat drumul la blog mult mai târziu. Am fi tot amânat momentul unei plecări mai serioase, pe motiv că așteptăm să mai crească fetița și nu am fi prins gustul călătoriilor lungi în familie.

Cum au decurs lucrurile la întoarcere?

La întoarcere lucrurile s-au așezat destul de ok, am găsit niște job-uri temporare, iar eu m-am focusat pe blog, pe care l-am lansat la 2 luni după călătorie, cu ajutorul unor prieteni. De atunci și până în prezent blogul a evoluat destul de mult ca tematică. Scriu în primul rând despre destinații și recomandări pentru vacanțe alături de copii. Promovez călătoriile ca formă de educație în familie. Ating și subiecte legate de educație, explorare urbană, comunități și stiluri alternative de viață. Găzduiesc destule guest post-uri, pentru că vreau ca blogul să adune la un loc cât mai multe perspective și părinți pasionați de călătorii.

De ce te-ai gândit să alegi ca target familiile cu copii?

Nu aveam încotro! Și noi intram în targetul acesta. Eu călătoream de mult timp, încă din adolescență. După ce a apărut Noria, era clar că vom călători mai mereu cu ea. Inițial am avut doar o pagină de Facebook, unde povesteam câte ceva din deplasările noastre. Îmi plăcea ideea de jurnal (public) online. Ulterior, am realizat că bloggingul poate fi o treabă foarte serioasă. Targetul acesta a venit natural, ca să zic așa.

Din interacțiunea ta cu cititorii, sunt multe familii care călătoresc cu copii de vârste mici?

Da, am observat că din ce în ce mai multe familii au început să călătorească împreună cu copiii de vârste mici. Parcă s-a mai atenuat reținerea în ceea ce privește deplasările cu cei mici. Tind să cred că în prezent este mai degrabă o problemă de buget și acces la resursele necesare unei vacanțe, decât de teama de a pleca la drum cu piticii. E adevărat, mai puține familii se aventurează în vacanțe pe alte continente. Majoritatea preferă fie România, fie țările din apropiere (Bulgaria, Grecia, Turcia), fie alte țări europene. Noi cel puțin suntem fanii călătoriilor în România și promovăm această țară cu fiecare ocazie (mai puțin litoralul, ha, ha, dar chiar și acolo există câteva oaze).

Care crezi că sunt temerile părinților când pleacă la drum cu copiii?

Cele legate de sănătate, desigur. Și ale noastre la fel. Este normal, te gândești la tot felul de chestii, te sperie perspectiva de a păți vreo nepățită la distanță de casă. De aceea este important să ai în vedere anumite lucruri înainte de a pleca la drum: o asigurare bună, un research minim asupra spitalelor din zonă etc.

Dar bucuriile?

În ceea ce ne privește, satisfacțiile sunt enorme, dincolo de toate provocările și oboselile acumulate în călătorii. Am observat evoluții în comportamentul și limbajul Noriei, după fiecare călătorie: cuvinte și cunoștințe noi învățate, capacitate de adaptare crescută, o deschidere socială mai mare etc.

În plus, și pentru noi, părinții, fiecare călătorie reprezintă un prilej de învățare, chiar dacă mergem în locuri pe care aveam impresia că le cunoaștem la perfecție. Spre exemplu, în vara aceasta am inițiat proiectul de călătorie Romania Slow Travel (https://kindertrips.com/ro/recomandari/campanii/romania-slow-travel/), în timpul căruia am petrecut câte 2 săptămâni în fiecare dintre județele Prahova, Dâmbovița, Brașov. Cu totul, am stat aproape o lună și jumătate. Sunt județe prin care ne-am tot perindat de-a lungul timpului, însă când le-am luat la pas în stilul „slow travel“, am descoperit o grămadă de lucruri pe care nu le știam.

altă bucurie în călătorii o reprezintă timpul petrecut în natură. Noi stăm mult în natură, ne place să fim în contact cu apa, cu nisipul, cu pământul, cu pădurea. Ne plac și piscinele, șezlongurile sau parcurile tematice, nu zic nu. Totuși natura va avea mereu întâietate în călătoriile noastre.

Primul articol pe care l-ai postat pe kindertrips.com?

Nu am avut un prim articol postat, pentru că strategia mea a fost alta. Înainte de a lansa blogul, am avut mai multe articole publicate (circa 15-20). Am vrut să fac o lansare ca la carte, cu comunicat de presă și tot tacâmul. Nu îmi doream ca după lansare cititorii să intre pe blog și să găsească doar câteva chestii. Înainte de lansare, m-am asigurat că aveam ceva postat la fiecare rubrică și categorie a blogului.

Am avut reacții bune din prima: peste 2000 de cititori au intrat după lansare, iar numărul lor a crescut constant. La un an și 3 luni de la lansare avem între 12 000 – 15 000 cititori în fiecare lună. Este un număr organic – dispunem de un buget extrem de redus pentru postări sponsorizate pe Facebook (circa 100 Ron/ lună).

Motivațiile de a continua sunt mai multe. Îmi doresc să inspir familiile să călătorească mai mult și să evolueze. Călătoria a reprezentat dintotdeauna un factor esențial în evoluția societăților omenești. Îmi doresc ca oamenii să învețe să vadă cu alți ochi locurile din imediata lor apropiere. Uneori nu este ne

voie să ne deplasăm la sute de kilometri de casă pentru a reuși să ne încărcăm și să ne detașăm de cotidian. Îmi doresc să promovez turismul responsabil și modalități alternative de a călători. Pentru noi, călătoriile reprezintă o formă puternică de educație. Așa vrem să fie și în rândurile publicului nostru. Nu în ultimul rând, pe termen lung, sper că blogul ne va susține financiar și o parte din călătorii, lucru care de asemenea mă motivează să îl cresc în mod responsabil, oferind materiale bine scrise, documentate și atractive.

Îți amintești prima călătorie alături de fiica ta?

Desigur. Prima călătorie mai lungă a fost în satul 2 Mai, când fiica noastră avea doar 4 luni. Este un loc în care eu merg din copilărie, îl cunosc ca în palmă și mă ajută să mă relaxez de fiecare dată. A fost alegerea perfectă pentru prima noastră vacanță! În momentul acela nu aveam curajul de a mă deplasa în necunoscut cu un copil așa mic. Am regăsit curajul pe parcurs.

Ce îi place cel mai mult Noriei când pleacă la drum cu tine și cu Silviu?

În primul rând faptul că ne are pe amândoi alături. Asta îi place cel mai mult, cu siguranță. Nu prea îi convin drumurile lungi cu mașina, dar asta e, se adaptează, mai ascultăm un cântec, o poveste, se mai uită la desene animate, ne mai jucăm, mai facem popasuri. În rest, a devenit o mare exploratoare, chiar a și introdus acest cuvânt în vocabularul ei. „Mami, tati, mă duc să expoez!“, și o ia câțiva metri înainte, spre amuzamentul nostru.

Iar nouă ne place foarte mult faptul că și-a dezvoltat capacitatea de a se juca cu orice! Pietre, frunze, castane, ghinde, bețe, nisip, bălți, orice îi apare în cale. Își face undițe cu care „dă la pește“ în orice apă. Construiește adăposturi din bețe și frunze, pentru insecte (ea fiind „regina insectelor“). Improvizează „restaurante“ pentru animale, cu mese și umbreluțe din frunze, așa cum a văzut ea în niște ilustrații dintr-o carte.

Iubește marea, îi place să stea cu hamacul în pădure, îi plac cabanele și rulotele. Acasă ne întreabă frecvent „când mai mergem într-o căbănuță?“ sau ne zice „mi-e dor de rulotă, haideți“.

Acum, că a crescut și e mai mare (3 ani și jumătate), s-au înmulțit și prilejurile de învățare. Inclusiv pentru noi. Recunosc, nu am răspunsul la orice întrebare și apelez la google, adeseori, să caut detalii despre plante, păsări, animale, forme de relief, corpul omenesc și fenomenele naturii. Mai ales de când întrebările au început să curgă.

Când plecați în călătorii vă faceți un plan?

Da, ne facem un plan în mare. Eu mă documentez destul de mult. Îmi și place să fac asta. Citesc alte bloguri de family travel, pentru a veni în contact cu cât mai multe perspective asupra unui loc. Studiez review-uri, locuri, hărți etc. Avem un plan general, cu câteva noduri și puncte de reper. Însă mereu păstrăm la îndemână și posibilitatea de a descoperi locurile fără un plan precis. Spre exemplu, în vara aceasta, în timpul proiectului Romania Slow Travel (https://kindertrips.com/ro/recomandari/campanii/romania-slow-travel/) am știut în mare care sunt locurile unde ne vom caza, dar ne-am petrecut timpul în general fără prea mare planificare.

Cum o ajută pe Noria acest stil de viață?

Nouă ni se pare că o ajută foarte mult, beneficiind de atât de multe prilejuri de învățare și trai în aer liber. Oricum, dacă suntem cu ea, se simte acasă oriunde. Pentru Noria timpul și spațiul chiar sunt relative, atât timp cât mami și tati se află acolo cu ea. Acum, că se face din ce în ce mai mare (are 3 ani și jumătate), îmi dau seama câte oportunități de învățare în călătorii se ivesc la orizont: muzee, geografie, istorie, biologie, interacțiuni sociale, limbi străine, antropologie, gastronomie, câte și mai câte! Sunt foarte încântată de aceste perspective, pentru că mă provoacă să găsesc modalități noi de educare, asfel încât să îi explic lumea unui copil așa mic. Când trec prin acest proces și îi traduc ei lumea, așa cum pot, simt că evoluez și eu foarte mult!

Ce planuri ai cu kindertrips.com?

Să continui să îl consolidez și să îl cresc, să scriu materiale de calitate, să mă conectez mai mult cu publicul, să creez E-books, să organizăm evenimente offline, să venim cu idei originale de travel projects. Și să lansez varianta în engleză a blogului!

Comments

comments