Voința este cea care ne ajută să practicăm un sport!


Că este bine să practicăm un sport a devenit un clișeu. De cele mai multe ori cel care nu ne permite este timpul. Să luăm exemplu orarul unei mame: dimineața copil, la prânz copil, seara copil, noaptea copil. Cel puțin în primul an de viață, programul nu suferă transformări majore, nu-i așa? Viața mamei îi aparține în totalitate copilului. Și-apoi, mersul la plimbare nu e considerat tot „sport“? Ridicatul copilului în brațe, întinsul rufelor, alergatul la piață, învârtitul în mâncare nu presupun tot mișcare? Și încă ce mișcare… Și totuși nici unul din aceste tipuri de „exerciții“ nu se compară cu practicarea regulată a unui sport.

Pentru că:

1. Timpul în care faci sport este al tău

și numai al tău (se găsește cineva care să stea cu cel mic măcar o oră pe zi, cu tot cu timpul petrecut până la sală și înapoi).

2. Socializezi, cunoști oameni, schimbi păreri, stabilești contacte

(este ideal să reușești să evadezi măcar o dată pe săptămână din mediul casei, te ajută atât pe tine, cât și pe cel mic).

3. Te simți mult mai în formă

(lucru de care o să-ți dai seama în timpul unor activități banale, cum ar fi urcatul scărilor; bine, nu îți imagina că te transformi peste noapte într-o Wonder Woman, dar o schimbare în bine, cât de mică, tot vei simți).

4. Te eliberezi de gânduri, te relaxezi

(prin efortul fizic depus, creierul primește alte comenzi, te vei concentra la exercițiul propriu-zis și, măcar 30 de minute, uiți de gândurile apăsătoare; probabil știi deja că endorfinele sunt eliberate în sânge și produc o stare de bine persoanelor care fac exerciții fizice intense și care râd puternic).

5. Ai și o altă activitate

(altă activitate decât cea de a îngriji copilul, a-l hrăni, a-i vorbi, a te juca cu el etc.).

În concluzie, tot ce ai nevoie este puțină voință. Apropo de voință, știai ce a spus Aristotel despre voință? „Ceea ce este în puterea noastră să facem, este tot în puterea noastră să nu facem“. Simplu și la obiect! Voința presupune și ea un efort, trebuie exersată, pusă la treabă așa cum am pune la treabă un mușchi. Mai află despre voință că zona care se ocupă cu dezvoltarea ei se află în partea stângă a cortexului prefrontal (în spatele frunții). Aici se nasc planurile și obiectivele noastre. Să facem loc, așadar, unui nou țel: acela de a practica un sport! Și, dacă ai luat această decizie, nu uita să adaptezi tipul de mișcare condiției în care te afli, să alegi ce ți se potrivește, întotdeauna împreună cu o persoană avizată.